Uniunea Europeană a inclus România pe harta strategică a resurselor critice, dar statul nu are o strategie proprie. În plină criză bugetară, guvernul taie cheltuieli și se împrumută, în timp ce în subsol zac miliarde în cupru, aur și grafit. Oficialii europeni și americani consideră aceste resurse chestiune de securitate. La București, ele rămân uitate, iar comunitățile miniere se sting, potrivit PSNews.
Bogății îngropate, austeritate la suprafață
România trăiește într-un paradox. La suprafață, guvernul anunță măsuri de austeritate și deficit record. În subsol însă, țara ascunde unele dintre cele mai mari rezerve de cupru, aur, grafit și uraniu din Europa. Sunt resursele de care depind industriile viitorului – de la baterii și mașini electrice, până la tehnologiile militare și inteligența artificială.
Cu toate acestea, România le lasă neexploatate, în timp ce importă scump materii prime pe care le are acasă.
Lecția geopoliticii: resursele sunt noua armă
Invazia Rusiei în Ucraina a schimbat prioritățile Uniunii Europene. Dacă până atunci dependența de gaz era principala vulnerabilitate, acum problema sunt materiile prime critice. China controlează peste 80% din pământurile rare și aproape toată piața grafitului. Rusia deține titan, aluminiu și uraniu.
Pentru a reduce aceste dependențe, Bruxelles-ul a lansat Critical Raw Materials Act (CRMA), cu obiective clare până în 2030: cel puțin 10% din consumul de materii prime să fie extras în UE, 40% procesat aici și 25% să provină din reciclare.
În martie 2025, România a fost inclusă cu trei proiecte majore – cupru la Rovina, grafit la Baia de Fier și magneziu prin Verde Magnesium. Valoarea totală: 615 milioane de euro.
Mesajul este clar: Europa are nevoie de România. Problema este că România nu are încă un plan pentru sine.
Aur și cupru, bogății fără stăpân
În Apuseni, la Roșia Poieni, se află cel mai mare zăcământ de cupru din Europa. Exploatat de compania de stat Cupru Min, el produce anual concentrat de cupru. Nu există însă rafinare în țară – totul se exportă, iar România pierde valoarea adăugată.
Aurul este și el o comoară blocată. Rezervele confirmate depășesc 300 de tone, dar niciun proiect nu a fost dus la capăt. În timp ce alte state își măresc rezervele de aur pentru a-și consolida economia, România îl lasă în pământ.
Grafitul de la Baia de Fier, unic în România și vital pentru baterii, a primit licență de exploatare, dar lucrările nu au început. Iar uraniul, odată resursă strategică pentru Cernavodă, este acum important, după ce Compania Națională a Uraniului a intrat în insolvență.
Companiile statului: de la coloși industriali la ruine
- Cupru Min Abrud – funcționează, dar exportă doar materie primă brută.
- Compania Națională a Uraniului (CNU) – în insolvență, România importă uraniu.
- Salrom – profitabilă datorită sării, dar exploatarea grafitului întârzie.
- REMIN Baia Mare și Minvest Deva – companii cândva uriașe, astăzi ruine administrative.
Prăbușirea acestor companii arată eșecul unei politici de stat. În loc să fie campioni economici, ele au devenit simboluri ale blocajului.
Declarații fără urmări
În ultimele decenii, toți miniștrii economiei au repetat aceeași placă: România este bogată, resursele trebuie valorificate, mineritul trebuie repornit. Au promis redeschideri de mine, strategii ambițioase și parteneriate internaționale.
În practică, niciun guvern nu a dus un proiect la capăt. Resursele au rămas îngropate, companiile au rămas în insolvență, iar România a rămas dependentă de importuri.
Chiar și azi, oficialii recunosc paradoxul: România e bogată în resurse, dar sărăcită prin decizii politice.
Comunități moarte, șansa renașterii
Închiderea minelor a devastat zone întregi. În Apuseni, Brad sau Abrud, oamenii trăiesc din agricultură de subzistență sau au emigrat. În Maramureș, orașe întregi s-au golit. În Banatul montan, Anina și Moldova Nouă au devenit aproape orașe-fantomă.
„Pentru noi, mina era viața. Când s-a închis, satul s-a stins”, spune un fost miner din Brad.
Relansarea mineritului modern, cu tehnologii ecologice și investiții serioase, ar putea aduce locuri de muncă, infrastructură și speranță. Mineritul nu este doar economie – este și identitate socială.
Străinii văd ce noi ignorăm
Ursula von der Leyen declara în 2022 că „materiile prime înlocuiesc gazul și petrolul în centrul economiei noastre”.
Administrația americană a inclus în 2025 aurul, cuprul și uraniul pe lista resurselor critice pentru securitatea SUA.
Pe plan internațional, resursele României sunt tratate ca bunuri strategice. La București, ele rămân simple subiecte de discurs.
Două drumuri posibile
România are în față două scenarii:
- inacțiunea, care înseamnă importuri scumpe, companii falimentare și comunități moarte;
- acțiunea responsabilă, care ar aduce locuri de muncă, venituri la buget, independență economică și un rol strategic în Europa.
Alegerea pare simplă, dar până acum guvernele au preferat să o amâne.
Concluzia
România nu duce lipsă de resurse. România duce lipsă de voință politică și de o strategie.
Întrebarea care rămâne este una singură: vom rămâne o țară săracă pe un munte de bogății, sau vom avea curajul să transformăm subsolul în viitor?
