Mircea Dinescu critică dur tradiția președinților României de a participa la evenimente de Ziua Unirii alături de actori costumați în Alexandru Ioan Cuza. Referindu-se la prezența lui Nicușor Dan la Focșani și Iași, Dinescu își exprimă dezaprobarea față de aceste manifestări.
Scriitorul Mircea Dinescu și-a exprimat nemulțumirea față de obiceiul președinților României de a dansa cu actori costumați în Alexandru Ioan Cuza, considerând aceste gesturi ca fiind „de nesuportat”. Dinescu accentuează contrastul dintre aceste ceremonii și dezbinarea actuală a poporului român.
Într-un comentariu publicat, Dinescu sugerează că Ziua Unirii ar trebui să fie marcată prin doliu și slujbe de comemorare, amintind de soarta tristă a lui Alexandru Ioan Cuza, care a murit în exil. El subliniază că, în trecut, politicienii români au reușit să sfideze marile puteri prin unirea Principatelor.
Dinescu își exprimă dezgustul față de prezența politicienilor la astfel de evenimente, menționându-l pe Nicușor Dan și comparându-l cu foști președinți care au participat la aceste ceremonii. El face referire la un pamflet din „Academia Cațavencu” din 2001.
Într-o notă ironică, Dinescu adresează o „scrisoare deschisă” lui Mihail Kogălniceanu, exprimându-și surprinderea față de participarea acestuia la evenimentele de la Focșani. El evocă imaginea unor figuri istorice care ar fi fost implicate în astfel de ceremonii.
Dinescu își continuă critica, amintind de rușinea pe care ar fi simțit-o Mihai Viteazul și de implicarea lui Sergiu Nicolaescu în pelicule istorice. El își exprimă surprinderea că figuri istorice se amestecă cu actualii politicieni.
În final, Dinescu își exprimă dorința ca figurile istorice menționate să revină „pe lumea cealaltă”, avertizându-l ironic pe Kogălniceanu că ar putea fi forțat să se alăture unui partid politic contemporan.
