Tensiunile globale și conflictul din Orientul Mijlociu aduc în prim-plan eforturile Iranului și Chinei de a diminua influența dolarului american. Cele două state colaborează pentru a promova yuanul în comerțul internațional, inclusiv prin tranzacții de petrol, având ca obiectiv o lume financiară multipolară.
Pe fondul conflictului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, suspendat recent, Iranul și China și-au unit forțele pentru a submina hegemonia dolarului. Acestea critică Washingtonul pentru folosirea dolarului ca instrument de influență globală, afectând inamicii și concurenții, inclusiv Iranul și China.
Dolarul domină piața mondială a petrolului, cu 80% din tranzacții decontate în această monedă, conform JP Morgan Chase. Iranul și China promovează yuanul ca alternativă, utilizând controlul Iranului asupra Strâmtorii Hormuz, o rută esențială pentru transportul global de petrol.
Iranul percepe taxe de tranzit în yuani, un pas recent în cooperarea economică cu China. Deși numărul exact de nave care au plătit astfel nu este clar, cel puțin două au efectuat plăți în yuani până la 25 martie, potrivit Lloyd’s List. Informația a fost confirmată de Ministerul Comerțului din China.
Ambasada Iranului în Zimbabwe a pledat pentru introducerea „petroyuanului” pe piața mondială a petrolului. Deși nu au răspuns solicitărilor de comentarii, Iranul și China își întăresc cooperarea strategică, Teheranul garantând tranzitul sigur prin strâmtoare timp de două săptămâni.
Kenneth Rogoff, profesor la Harvard, subliniază că Iranul vizează să lovească SUA și să evite sancțiunile, cultivând relația cu China. Promovarea yuanului le permite să ocolească sancțiunile americane și să reducă costurile comerțului bilateral.
Bulent Gokay de la Universitatea Keele susține că această mișcare susține o lume financiară multipolară, contrabalansând rolul dolarului. China, care cumpără majoritatea exporturilor de petrol iranian, facilitează tranzacțiile în yuani, iar Iranul importă masiv din China.
Yuanul a câștigat teren, dar e departe de a amenința dolarul, fiind neconvertibil liber din cauza controalelor stricte. Moneda chineză reprezintă doar 2% din rezervele globale, comparativ cu 57% pentru dolar, conform FMI.
Alicia Garcia-Herrero de la Natixis subliniază că utilizarea yuanului în Hormuz adaugă presiune, dar nu va „de-dolariza” lumea fără implicarea statelor din Golf, care își stabilesc prețul petrolului în dolari din anii ’70.
Hosuk Lee-Makiyama afirmă că, deși China nu poate egala internaționalizarea dolarului, pentru Teheran contează că poate obține necesarul industrial din China, care este un „magazin universal”.
Dan Steinbock, fondator Difference Group, apreciază că supremația dolarului nu va dispărea rapid, dar yuanul poate „eroda” treptat influența SUA. Rogoff consideră că viitorul depinde de evoluția conflictului și răspunsul SUA.
Dacă Iranul și China câștigă, mai multe țări ar putea să se distanțeze de sistemul financiar bazat pe dolar. Dacă SUA reușesc să neutralizeze regimul iranian, hegemonia dolarului ar putea continua.
