Uniunea Europeană și-a propus ca până în 2030, 80% dintre cetățenii săi să aibă competențe digitale de bază. Însă, ritmul actual de progres și diferențele dintre statele membre amenință să transforme acest obiectiv într-o simplă ambiție pe hârtie.
Uniunea Europeană vizează ca până în 2030, 80% dintre cetățenii cu vârste între 16 și 74 de ani să aibă competențe digitale de bază. Acesta este un pilon esențial al strategiei „Deceniul Digital”, menită să aducă Europa în pas cu economia digitală globală.
Cu toate acestea, progresul este lent. Diferențele dintre statele membre nu doar persistă, ci se adâncesc. Unele țări avansează rapid, în timp ce altele rămân blocate sau chiar regresează.
Date recente arată că Europa operează la două viteze în competențele digitale. Un grup restrâns de state este pe drumul cel bun și ar putea atinge sau depăși pragul de 80% până în 2030. În schimb, o parte considerabilă a Uniunii progresează lent.
Această fragmentare este o problemă structurală. Lipsa competențelor digitale de bază limitează accesul la locuri de muncă, utilizarea serviciilor publice și participarea economică și socială. Decalajele digitale riscă să devină decalaje economice și sociale greu de corectat.
Pentru a atinge obiectivul, multe state trebuie să accelereze ritmul de progres. În unele cazuri, progresul ar trebui să fie de câteva ori mai rapid decât în trecut, ceea ce necesită schimbări majore în educație, investiții și politici publice.
România se află constant printre statele cu cele mai slabe performanțe, ocupând ultimul loc în UE în competențe digitale, la o distanță mare față de media Uniunii. Lipsa competențelor digitale devine un obstacol real pe măsură ce digitalizarea avansează.
Decalajul față de statele fruntașe nu se reduce suficient de rapid. România riscă să rămână în stagnare, complicând atingerea țintei europene. Un grafic de la European Corespondent confirmă poziția de codaș a României.
Ținta de 80% înseamnă mai mult decât un indicator tehnic; este vitală pentru participarea activă la economia digitală. Fără acest nivel de competențe, transformarea digitală ar putea rămâne incompletă și inegală.
Fără o schimbare de ritm, UE nu doar că ar putea rata obiectivul, ci și scopul său de a reduce diferențele dintre state și de a asigura o incluziune digitală reală. În loc de convergență, Europa riscă să vadă o divergență accentuată.
Problema nu este doar atingerea țintei pentru 2030, ci evitarea unei noi forme de inegalitate. Fiecare an pierdut face recuperarea și mai dificilă.
