Tensiunile internaționale cresc, iar mandatul lui António Guterres ca secretar general al ONU se apropie de final. Procesul de succesiune, deja în desfășurare, capătă o importanță majoră, în condițiile în care dreptul internațional este tot mai des ignorat.
António Guterres, secretarul general al ONU, este o voce crucială în cererea ca puterea să se conformeze legii. Acesta își va încheia mandatul la sfârșitul anului 2026, iar procesul de succesiune devine esențial, potrivit telus.fr.
ONU a fost fondată pe principiul că statele membre trebuie să justifice juridic utilizarea forței. Acest principiu este acum sub presiune. Pe 28 februarie 2026, SUA și Israel au atacat peste 20 de obiective din Iran, după eșecul negocierilor nucleare mediate de Oman. Iranul a ripostat cu atacuri asupra Israelului și unor instalații americane din Golf.
Guterres s-a adresat Consiliului de Securitate al ONU, subliniind că „dreptul internațional și dreptul internațional umanitar trebuie respectate în orice circumstanțe”. A condamnat atât atacurile americano-israeliene, cât și represaliile iraniene.
Uniunea Europeană trebuie să acorde atenție desemnării viitorului secretar general al ONU, care își va începe mandatul la 1 ianuarie 2027. Sub conducerea lui Donald Trump, SUA au tratat angajamentele internaționale ca simple orientări, promovând „războiul ca alegere”. Rolul secretarului general devine esențial pentru a insista pe o bază legală în utilizarea forței.
Deși dreptul internațional facilitează cooperarea între state, influența sa scade. Membrii permanenți ai Consiliului de Securitate utilizează dreptul de veto pentru a evita responsabilitatea. Washingtonul s-a retras din mai multe acorduri internaționale.
Declarația lui Guterres că „chiar și războiul are reguli”, în contextul conflictului din Gaza, subliniază funcția esențială a Cartei ONU. Situația din Fâșia Gaza arată consecințele renunțării la aceste principii. Rezoluția 2803 a Consiliului de Securitate a creat un „Consiliu al Păcii”, cu Donald Trump președinte, dar fără referire la dreptul internațional umanitar.
Franța, Germania și Regatul Unit au refuzat să participe, invocând riscul unei structuri necontrolate. Reacția lor a fost defensivă, fără propuneri alternative clare.
Mandatul lui Guterres, început în 2017 și reînnoit, se va încheia în 2026. Procesul de selecție, lansat în noiembrie 2025, este decisiv, dar criteriile oficiale invocă doar „calități de lider” și „experiență internațională vastă”, fără a menționa independența față de marile puteri.
Până acum, patru candidați s-au înscris: Michelle Bachelet, Rafael Grossi, Rebeca Grynspan și Macky Sall. Nu există un favorit clar. Selecția în Consiliul de Securitate este așteptată până la sfârșitul lunii iulie, iar numirea oficială la finalul anului.
Uniunea Europeană se prezintă drept garant al Cartei ONU, dar nu tratează alegerea viitorului secretar general ca pe o prioritate. Reacția sa la atacurile asupra Iranului reflectă ambiguitatea, condamnând doar represaliile iraniene.
Condamnarea selectivă slăbește credibilitatea Europei în procesul de desemnare a liderului ONU. Mulți justifică rezervele prin realism politic, dar confundă competența formală cu responsabilitatea politică. Un secretar general ales pentru a nu deranja marile puteri nu va insista asupra respectării dreptului.
Un dialog între liderii europeni privind criteriile esențiale ar clarifica așteptările și importanța alegerii. Secretarul general rămâne ultima voce capabilă să ceară supunerea puterii legii. Dacă această voce dispare, nu dreptul va eșua, ci statele care aleg să-l ignore.
