Piața muncii din România a înregistrat o scădere a ratei de ocupare în 2025, cu o creștere a șomajului. Tinerii și persoanele cu educație scăzută sunt cele mai afectate categorii. Diferențele semnificative între bărbați și femei, dar și între mediul urban și rural, subliniază problemele structurale.
Datele INS arată că populația activă din România a fost de 8.194.600 de persoane în 2025, dintre care 7.694.300 erau angajate. Aproximativ 500.300 de persoane se aflau în căutarea unui loc de muncă.
Rata de ocupare pentru persoanele între 15 și 64 de ani a scăzut la 63,0%, cu 0,8 puncte procentuale mai puțin față de 2024. Pentru categoria 20–64 de ani, rata a ajuns la 69,0%.
Bărbații au o rată de ocupare mai mare decât femeile, cu 71,4% față de 54,4%. În mediul urban, rata de ocupare este de 69,7%, comparativ cu 56,0% în mediul rural.
Tinerii între 15 și 24 de ani au o rată de ocupare de doar 17,6%, spre deosebire de persoanele între 55 și 64 de ani, care ating 57,0%. Persoanele cu studii superioare au o rată de ocupare de 90,1%, față de 65,8% pentru cei cu educație medie și 34,9% pentru cei cu educație scăzută.
Majoritatea angajaților sunt salariați (86,9%), iar sectorul privat absoarbe peste 82% din forța de muncă. Serviciile domină piața muncii cu 57,5%, urmate de industrie și construcții (32,4%) și agricultură (10,1%).
Rata șomajului este de 26,1% pentru tinerii între 15 și 24 de ani, cea mai ridicată dintre toate grupele de vârstă. Diferențele sunt mari între rural (9,8%) și urban (3,0%).
Persoanele cu educație scăzută au un risc de șomaj de 17,6%, comparativ cu 1,8% pentru cei cu studii superioare. Șomajul de lungă durată afectează 35,1% din totalul șomerilor, iar pentru tineri, acest procent este de 49,0%.
