Colectarea impozitului pe proprietate în România variază semnificativ de la un județ la altul, cu rate de colectare de la 2% la 100%. Un raport guvernamental recent scoate în evidență diferențele semnificative și cauzele acestora.
Analiza privind eficiența administrației publice, publicată de Guvernul Bolojan, arată variații considerabile în colectarea impozitului pe proprietate. În timp ce unele județe ajung la 100% colectare, altele nu depășesc 2%. Acest lucru reflectă capacitatea administrației locale de a genera venituri independente de bugetul de stat.
Impozitul pe clădiri și terenuri este esențial pentru bugetele locale, iar autoritățile au control deplin asupra acestuia. Diferențele între județe sunt notabile, cu unele zone atingând colectări maxime, în timp ce altele rămân mult în urmă.
Analiza subliniază că „gradul de colectare este calculat ca raport între totalitatea veniturilor încasate și a stingerilor de creanțe pe alte căi, și totalitatea creanțelor raportate”. Datele pentru anul 2024 indică o distribuție inegală la nivel național.
În regiunile Moldova, Dobrogea, sudul Munteniei și Olteniei, multe UAT-uri (Unități Administrativ-Teritoriale) au un grad de colectare sub 40%. Acest lucru este legat de lipsa zonelor urbane funcționale și de veniturile reduse ale populației.
În schimb, în Transilvania, Banat, zona București-Ilfov, județele Constanța și Brăila, se observă rate de colectare peste 65%, indicând o administrare eficientă și un grad mare de conformare voluntară.
Guvernul subliniază că încasările scăzute nu reflectă neapărat o bază impozabilă redusă, ci pot fi influențate și de alți factori economici și administrativi.
