Din 2026, impozitul pe dividende în România va fi de 16%, determinând mulți antreprenori să caute soluții fiscale mai avantajoase. Bulgaria și Dubai devin destinații populare pentru relocarea afacerilor, însă experții avertizează asupra capcanelor legale.
Începând cu 1 ianuarie 2026, impozitul pe dividende în România va fi de 16%. Această creștere dublează povara fiscală față de acum câțiva ani, iar antreprenorii care își distribuie profitul resimt o povară fiscală totală de aproape 30%. Consultanții fiscali sugerează mutarea afacerilor în Bulgaria, unde impozitul pe profit este de 10%, sau schimbarea rezidenței fiscale în Dubai.
Gabriel Biriș, avocat fiscalist și fost secretar de stat, avertizează că mutarea formală a afacerilor în alte jurisdicții poate deveni o capcană legală dacă activitatea economică se desfășoară tot în România. El subliniază că „legislația noastră, inclusiv cea aliniată cu standardele OECD, conține conceptul de sediu permanent”.
În Bulgaria, impozitul pe profit este de 10%, iar dividendele sunt taxate cu 5%. Aceste diferențe fiscale atrag tot mai mulți antreprenori români să își mute afacerile. Totuși, simpla înregistrare a unei companii în altă țară nu scutește de obligațiile fiscale din România dacă activitățile continuă aici.
Un alt aspect important este schimbul automat de informații între administrațiile fiscale internaționale. Acesta poate duce la situații în care antreprenorul are obligații fiscale în două țări. Biriș observă că discuțiile despre relocarea în Bulgaria sau Dubai s-au intensificat după majorarea impozitului pe dividende.
În cazul rezidenței fiscale, nu doar numărul de zile petrecute într-o țară contează, ci și centrul intereselor vitale. Biriș subliniază că relocarea este viabilă doar dacă activitatea economică este efectiv transferată în noua jurisdicție.
Mutarea afacerii este validă doar dacă fabrica, angajații și activitățile sunt relocate. Altfel, autoritățile fiscale pot decide că obligațiile fiscale trebuie plătite în România, ceea ce poate implica plăți duble și penalități.
Riscul este ca ANAF să stabilească obligații fiscale în România, iar antreprenorul să plătească taxe în două locuri. Biriș avertizează asupra dobânzilor și penalităților care pot apărea în astfel de cazuri.
