3 euro nu sunt de ajuns, spun europenii din industria textilă. Organizațiile care reprezintă producătorii de textile și îmbrăcăminte din Uniunea Europeană cer o nouă taxă de manipulare de aproximativ 10 euro pentru fiecare colet mic trimis direct consumatorilor din afara blocului comunitar.
Solicitarea, formulată la Paris pe 1 septembrie de EURATEX, UFIMH și UIT, vine pe fondul exploziei comerțului electronic și al avalanșei de produse ieftine, în special din categoria “ultra-fast fashion”, care intră zilnic în Europa.
De la 1 iulie 2026, UE aplică deja o taxă vamală temporară de 3 euro pentru articolele din coletele cu o valoare de până la 150 de euro. Măsura a eliminat vechea scutire de taxe vamale și este prevăzută să se aplice până la 1 iulie 2028, când ar urma să fie înlocuită de sistemul vamal bazat pe noul hub european de date vamale. Taxa de 3 euro se aplică pentru fiecare categorie tarifară de produse dintr-un colet – astfel, dacă într-un colet sunt mai multe produse din categorii tarifare diferite, se pot aplica mai multe taxe de 3 euro.
De ce nu sunt suficienți 3 euro, în opinia industriei? Explicația ține de costurile generate de volumul imens de colete individuale. Un colet care conține zece articole de îmbrăcăminte identice, aparținând aceleiași categorii tarifare, plătește o singură taxă de 3 euro, indiferent de numărul de produse. Iar pentru autoritățile vamale, fiecare transport implică operațiuni de procesare, verificare și control, indiferent de valoarea acestuia.
Dimensiunea fenomenului este greu de ignorat. În prima jumătate a anului 2025, coletele cu valoare redusă au reprezentat 97,9% din numărul articolelor importate în UE, deși au însumat doar 2,1% din valoarea totală a importurilor. Valoarea medie a unui articol din această categorie a fost de aproximativ 8,82 euro. Practic, un număr uriaș de produse ieftine intră în Uniune prin livrări individuale, în locul transporturilor comerciale tradiționale, unde un singur transport înseamnă un singur control vamal.
China este principala sursă a acestor produse, iar platformele de comerț electronic care livrează direct către consumatori au alimentat această creștere. Iar în cazul industriei textile, problema este strâns legată de fenomenul “ultra-fast fashion” – lansarea rapidă a unor volume foarte mari de articole la prețuri reduse, comercializate prin platforme online.
Industria europeană susține că producătorii din UE trebuie să respecte reguli sociale, de mediu, fiscale și de siguranță care generează costuri importante. În schimb, produsele din afara UE sunt mai dificil de verificat, iar costurile controalelor sunt suportate de sistemul european. De aceea, pe lângă noua taxă de manipulare, organizațiile cer ca platformele care facilitează aceste vânzări “să aibă responsabilități mai clare privind respectarea regulilor europene”, conform principiului că platforma care facilitează vânzarea poate avea responsabilitatea de importator în relația cu autoritățile.
