Documentele din dosarul DIICOT în care a fost ridicat Călin Georgescu arată un traseu financiar complex pentru garanția de 1,1 milioane de euro. Banii ar fi trebuit să ajungă la un cont MIGOM Bank deschis la InCore Bank AG, în Elveția, iar MIGOM era o bancă licențiată în Dominica, în Caraibe. Doi ani mai târziu, autoritatea financiară a statului insular a oprit activitatea băncii și l-a înlăturat pe directorul acesteia.
Procurorii DIICOT au făcut luni percheziții în dosarul în care fostul candidat la Președinție Călin Georgescu a fost ridicat din trafic. Una dintre cele mai interesante piste ale anchetei este circuitul financiar prin care ar fi trebuit plătită o garanție de peste 1,1 milioane de euro.
Ancheta se concentrează pe un presupus mecanism prin care unei persoane interesate să obțină finanțare pentru afacerile sale i-ar fi fost promis un credit de șase milioane de euro, în schimbul unor garanții. DIICOT susține că victima ar fi transferat inițial peste un milion de euro, iar apoi încă 100.000 de euro, după ce i s-ar fi promis o majorare a finanțării la 15 milioane de euro. Anchetatorii calculează un prejudiciu total de peste 1,1 milioane de euro.
Contul indicat pentru garanție
Potrivit documentelor din dosar, finanțarea ar fi fost intermediată de Ionel Rusen, alături de italianul Massimiliano Arena, prezentat drept director al Wealth Bank. Pentru plata garanției de 1,1 milioane de euro a fost indicat un cont al MIGOM Bank, deschis la InCore Bank AG, în Elveția. Același cont MIGOM apare, conform documentelor, atât în actele contului fiduciar al Wealth Bank, cât și în contractul pentru facilitatea de credit de șase milioane de euro.
Sursele judiciare consultate în acest caz confirmă același traseu: creditul era promis prin structura reprezentată de Arena, iar contul indicat pentru garanție aparținea MIGOM Bank. Un aspect esențial trebuie precizat: informațiile publice de până acum nu confirmă că întreaga sumă de 1,1 milioane de euro a ajuns efectiv și a rămas la MIGOM Bank. Documentele arată doar că acesta era contul indicat pentru plată.
O bancă din Caraibe, sub anchetă în 2024
MIGOM Bank Ltd. era o bancă internațională înființată și licențiată în Commonwealth of Dominica, stat insular din Caraibe. Documente depuse în Statele Unite la Securities and Exchange Commission arată că banca a fost înființată în 2019, iar în mai 2020 a fost achiziționată de compania americană Migom Global Corp. Aceleași documente SEC îl indică pe elvețianul Thomas A. Schätti în structura de proprietate și conducere a grupului. MIGOM se prezenta ca instituție financiară internațională, cu servicii bancare clasice, transferuri de bani, investiții, schimb valutar, servicii de plată și operațiuni legate de active digitale.
Situația băncii s-a schimbat radical în 2024. La 29 februarie 2024, Financial Services Unit din Dominica a emis o directivă oficială împotriva MIGOM Bank, prin care îi ordona să înceteze imediat orice activitate financiară, să nu mai accepte depozite, garanții sau alte fonduri de la clienți. Prin același document, Thomas Adrian Schätti a fost înlăturat din funcția de director. Trei săptămâni mai târziu, pe 18 martie 2024, autoritatea din Dominica a anunțat numirea unui administrator pentru MIGOM Bank.
Cronologia are legătură directă cu dosarul din România. Omul de afaceri Răzvan Liviu Leu susține că garanția pentru finanțarea promisă fusese plătită la finalul anului 2021 și începutul lui 2022, iar din octombrie 2022 a început să își ceară banii înapoi. Plângerea sa a ajuns la DIICOT în ianuarie 2024, cu aproximativ o lună înainte ca autoritățile din Dominica să dispună oprirea activității MIGOM.
Elvețianul Thomas Adrian Schätti
Thomas Adrian Schätti, cetățean elvețian, este un nume central în istoria băncii. Documentele SEC arată că deținea indirect o participație importantă în Migom Global Corp., holdingul american care a achiziționat banca din Dominica în 2020, primind în schimbul transferului acțiunilor MIGOM Bank acțiuni în compania americană. În februarie 2024, autoritatea din Dominica a dispus explicit îndepărtarea lui din funcția de director al MIGOM Bank.
Trebuie precizată totuși o limită clară: nu există, din informațiile publice de până acum, dovezi că Schätti ar fi avut o relație directă cu Călin Georgescu, Ionel Rusen sau Răzvan Leu. Legătura documentată pentru dosarul românesc rămâne alta: contul MIGOM de la InCore Bank, indicat în actele privind garanția.
Dosarul mai arată o legătură comercială concretă între Massimiliano Arena și Ionel Rusen. Registrul companiilor din Marea Britanie indică faptul că Arena controla cel puțin 75% din WB International Ltd, firmă înregistrată în Regatul Unit. Controlul său a încetat pe 1 august 2024, iar exact în aceeași zi Ionel Rusen apare în registru drept noua persoană cu control semnificativ asupra companiei, tot cu o participație de cel puțin 75%. Rusen a fost numit director al societății la aceeași dată.
În mecanismul finanțării promise, Arena apare drept reprezentant al Wealth Bank, iar Rusen drept intermediarul acesteia. Transferul controlului asupra WB International oferă astfel o legătură corporativă verificabilă independent între cei doi oameni de afaceri. Rusen a respins anterior acuzațiile privind implicarea sa în presupusa fraudă, iar Arena a susținut, la rândul său, în declarații publice, că nu este autorul unei fraude și că el însuși ar fi fost victimă.
Mecanismul, potrivit anchetatorilor
Potrivit anchetatorilor, mecanismul ar fi debutat în septembrie 2021. Procurorii susțin că trei persoane — doi cetățeni români, de 64 și 47 de ani, și un italian de 56 de ani — ar fi format un grup care a acționat în România și Marea Britanie. Liderul grupului, românul de 64 de ani, le-ar fi atribuit celorlalți roluri și i-ar fi prezentat drept oameni de afaceri capabili să faciliteze finanțări internaționale.
Persoanei vătămate i-ar fi fost promisă finanțarea de șase milioane de euro, credit care nu s-a materializat. Ulterior, potrivit DIICOT, victimei i-ar fi fost prezentată posibilitatea unei finanțări mai mari, de 15 milioane de euro, condiționată de o nouă garanție, iar aceasta ar mai fi transferat 100.000 de euro. De aici rezultă prejudiciul de peste 1,1 milioane de euro cercetat în prezent.
O altă societate elvețiană, Mercando
Povestea nu se termină odată cu eșecul creditului. După ce Răzvan Leu a început să își ceară banii înapoi, în documentele și mesajele făcute publice anterior apare o altă societate elvețiană, Mercando Green Technology AG, cu sediul în cantonul Zug. Potrivit materialelor din dosar și investigațiilor jurnalistice, compania ar fi fost prezentată în 2023 ca parte a unei soluții prin care Leu urma să își recupereze banii.
La 19 iulie 2023 apare un contract de creditare cu Mercando. În aceeași zi, potrivit conversațiilor publicate anterior de Digi24, Georgescu îi transmitea omului de afaceri că situația „se rezolvă”. Nu există însă, în datele disponibile public, dovada că documentul trimis în acea conversație era chiar contractul cu Mercando. Compania Mercando nu este menționată în comunicatul DIICOT transmis luni, astfel încât orice alte conexiuni atribuite acesteia trebuie tratate separat de acuzațiile oficiale din actualul dosar.
Documentele publicate până acum permit reconstituirea unei părți importante a mecanismului: finanțarea promisă de 6 milioane de euro, garanția de peste 1,1 milioane, intermedierea prin Wealth Bank/Arena și Rusen, precum și contul MIGOM la InCore Bank, în Elveția. Lipsește însă ultima piesă: DIICOT nu a comunicat public traseul complet al banilor după transfer și nici dacă suma a rămas în circuitul MIGOM sau a fost mutată ulterior către alte conturi ori entități.
Ancheta procurorilor români a presupus și obținerea de informații din alte jurisdicții, iar actualele percheziții marchează o nouă etapă a dosarului. Călin Georgescu, Ionel Rusen și Massimiliano Arena beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar existența unor relații comerciale sau apariția unor societăți în documentele financiare nu reprezintă, prin ea însăși, dovada săvârșirii unei infracțiuni.
