Interesul tot mai puternic al lui Donald Trump pentru Groenlanda reaprinde tensiunile dintre Statele Unite și Danemarca, insula arctică devenind un punct strategic major pe harta geopolitică a lumii.
Declarațiile repetate ale fostului președinte american privind preluarea Groenlandei au provocat iritare la Copenhaga. Premierul danez Mette Frederiksen a denunțat recent ceea ce a numit „amenințări, presiuni și discursuri arogante” venite din partea „celui mai apropiat aliat”, o referire clară la administrația Trump. Deși nu a nominalizat explicit SUA, mesajul a fost unul ferm: suveranitatea Groenlandei nu este negociabilă, arată ziare.com.
În centrul acestui interes se află bogățiile uriașe ale celei mai mari insule din lume, aflată formal sub coroana daneză. Subsolul Groenlandei ascunde zăcăminte importante de petrol și gaze naturale, dar și uraniu, aur, diamante și rubine. În plus, insula este extrem de bogată în pământuri rare – resurse esențiale pentru industria tehnologică, tranziția energetică, apărare și petrochimie. Minerale precum nichelul, cobaltul sau molibdenul completează tabloul unui adevărat „paradis al bogățiilor”.
Pentru Washington, miza nu este doar economică. Groenlanda are o valoare strategică majoră, atât prin poziția sa în Arctica, cât și prin rolul său în securitatea emisferei nordice. Statele Unite privesc insula ca pe un punct-cheie pentru a împiedica extinderea influenței Rusiei și Chinei, mai ales în contextul intensificării traficului naval pe rutele polare, devenite mai accesibile odată cu topirea ghețurilor.
Semnalele politice nu au întârziat să apară. În decembrie, Donald Trump l-a desemnat pe guvernatorul statului Louisiana, Jeff Landry, ca trimis special pentru Groenlanda. Ulterior, Katie Miller, soția influentului adjunct al șefului de cabinet Stephen Miller, a publicat pe rețelele sociale o imagine a insulei colorată în culorile drapelului american, cu mesajul „Curând”. Gestul a determinat o reacție rapidă a ambasadorului Danemarcei la Washington, Jesper Moeller Soerensen, care a cerut „respect deplin pentru integritatea teritorială” a regatului.
Atât autoritățile daneze, cât și guvernul local de la Nuuk au respins categoric ideea unei anexări. Premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a reiterat că, deși populația își dorește mai multă autonomie față de Copenhaga, nu susține sub nicio formă integrarea în Statele Unite.
Exploatarea e limitată
Exploatarea resurselor rămâne, deocamdată, limitată. Legislația strictă de mediu, condițiile naturale dure și preocuparea pentru protejarea echilibrului fragil al Arcticii au frânat marile proiecte miniere. Totuși, schimbările climatice reduc aceste obstacole, facilitând atât accesul la resurse, cât și utilizarea rutelor maritime din jurul insulei – un factor care amplifică îngrijorările strategice ale Washingtonului.
În acest context, Groenlanda apare tot mai clar ca o piesă centrală într-un joc geopolitic de mare amploare, unde bogățiile naturale, securitatea și influența globală se intersectează, iar ambițiile lui Donald Trump continuă să pună presiune pe unul dintre cei mai vechi aliați ai Americii.
