De ceva vreme, termenul “război hibrid” a intrat în vocabularul public și politic. Dar ce înseamnă, de fapt, acest tip de conflict? Și de ce este considerat una dintre cele mai mari amenințări la adresa securității statelor moderne?
Generalul în rezervă Alexandru Grumaz, fost șef în cadrul STS, a explicat pentru Ziare.com ce înseamnă războiul hibrid și cum se manifestă acesta în practică, oferind o definiție comprehensivă a acestui fenomen complex.
“Un război fără un front clar”
Militarul român a definit războiul hibrid ca fiind o formă de conflict care combină „mijloacele militare convenționale” cu „tacticile neconvenționale” precum atacurile cibernetice.
„Războiul hibrid este un război fără un front clar. Nu ai față în față trupe și tehnică militară. Războiul hibrid nu seamănă cu războaiele tradiționale, unde tancurile și avioanele decid soarta unei bătălii. Deci războiul hibrid este o formă de conflict care combină subtil mijloacele militare convenționale cu tactici neconvenționale – dezinformare, atacuri cibernetice, presiuni economice, operațiuni sub acoperire și manipulare politică sau chiar folosirea migrației ca armă – cu scopul de a destabiliza și submina un stat, fără a declara în mod oficial un război”, a explicat Alexandru Grumaz.
Planuri multiple de desfășurare
Generalul a subliniat că războiul hibrid se desfășoară simultan pe mai multe planuri și are obiective clare de destabilizare.
„El se desfășoară simultan pe mai multe planuri: militar, economic, informațional, psihologic – și are ca principal obiectiv slăbirea încrederii unei societăți în propriile instituții și crearea de vulnerabilități interne care pot fi exploatate. Definiția îmi aparține”, a precizat Grumaz.
Un “puzzle” din mai multe componente
Pe lângă acțiunile militare convenționale, războiul hibrid implică acțiuni și consecințe diverse.
„Războiul hibrid este un ‘puzzle’ alcătuit din mai multe componente. În primul rând, dezinformarea și propaganda – știri false răspândite masiv pe rețelele sociale pentru a diviza societatea; atacurile cibernetice: paralizarea infrastructurii critice (bănci, spitale, energie) prin hackeri; presiune economică și energetică – folosirea resurselor ca arme politice; operațiuni sub acoperire – mercenari, grupuri paramilitare sau infiltrarea unor actori non-statali; diplomația agresivă – campanii internaționale care urmăresc izolarea unui adversar”, a detaliat generalul în rezervă.
Exemple concrete: Crimeea și atacurile cibernetice
Grumaz a oferit exemple concrete de manifestare a războiului hibrid în practica recentă.
„Conceptul a devenit cunoscut odată cu acțiunile Rusiei în Crimeea (2014), unde ‘omuleții verzi’ – soldați fără însemne – au ocupat teritoriul în paralel cu o campanie masivă de dezinformare. Totodată, atacurile cibernetice asupra Ucrainei și campaniile online menite să influențeze alegeri în Europa și SUA sunt considerate parte a acestui tip de război”, a explicat militarul.
„Nu este practicat doar de Rusia”
Generalul a avertizat că războiul hibrid nu este monopolul unui singur actor statal.
„Dar războiul hibrid nu este practicat doar de Rusia. Numeroase state și chiar organizații teroriste folosesc tactici similare pentru a-și atinge obiectivele, profitând de vulnerabilitățile unei lumi digitalizate”, a precizat Grumaz.
Pericolul major al acestui tip de conflict constă în caracterul său subtil și prelungit.
„Pericolul războiului hibrid este că el nu se declară oficial și nu are un început clar. Poate dura ani, se poate infiltra în viața cotidiană și poate afecta societăți întregi fără ca acestea să își dea seama imediat. Este, de fapt, o formă de ‘război invizibil’, care încearcă să submineze încrederea, solidaritatea și rezistența unei națiuni”, a avertizat Grumaz.
Între timp, statele lumii se adaptează la noile provocări de securitate, dar generalul atrage atenția că tehnologia nu este suficientă.
„Țările NATO și UE au început să construiască centre de apărare cibernetică și echipe de combatere a dezinformării. Totuși, avertizez că dincolo de tehnologie, cea mai importantă armă împotriva războiului hibrid rămâne educația civică și spiritul critic al populației”, a subliniat militarul.
„Capacitatea de a distinge adevărul de manipulare”
Generalul a concluzionat cu o reflecție asupra naturii acestui tip de conflict modern.
„Războiul hibrid este o confruntare care se poartă nu doar pe câmpul de luptă, ci și în mințile oamenilor. Într-o epocă a informației rapide, capacitatea de a distinge adevărul de manipulare devine la fel de vitală precum apărarea militară”, a încheiat Grumaz.
Definițiile NATO și UE
Organizațiile internaționale au propriile definiții ale războiului hibrid, care confirmă complexitatea fenomenului.
NATO descrie războiul hibrid drept „o combinație de amenințări convenționale și neconvenționale, militare și non-militare, evident sau ascuns coordonate de actori statali și nestatali, folosite pentru a destabiliza o țară sau o alianță.”
Uniunea Europeană, în documentele despre securitate, îl definește ca „un set de activități coordonate, care vizează vulnerabilitățile unui stat și combină mijloace diplomatice, economice, cibernetice și informaționale cu acțiuni militare”.
