Curtea de Apel București (CAB) a oferit motivarea deciziei de eliberare a celor două doctorițe de la Secția de Terapie Intensivă a Spitalului Sfântul Pantelimon, reținute inițial pentru omor calificat. Judecătorii au considerat că nu există suficiente probe pentru a susține acuzațiile.
În motivarea deciziei, magistrații au subliniat că multe declarații ale martorilor sunt, de fapt, „simple bârfe”. Ei au notat că „nu există probe sau indicii temeinice care să contureze suspiciunea rezonabilă că ele au săvârşit infracţiunile” de care sunt acuzate.
Referitor la acuzațiile inițiale, judecătorii au menționat, conform motivării deciziei, preluate de B1TV: „Completul de drepturi şi libertăţi nu poate avea în vedere declaraţiile martorilor, asistenţi medicali, potrivit cărora M. M. obişnuia să reducă dozele de noradrenalină de la valorile maxime la cele minime, cele mai multe fiind simple bârfe, aşa cum a rezultat din convorbirile interceptate şi declaraţiile martorilor date până la sfârşitul lunii mai”.
Magistrații au subliniat inconsistențele din declarațiile martorilor și au pus sub semnul întrebării credibilitatea unor mărturii. De exemplu, ei au notat: „Un prim aspect ce ridică clare semne de întrebare este credibilitatea tuturor informaţiilor transmise de martora G.E., care, aşa cum rezultă din actele dosarului nu a încunoştinţat organele de urmărire penală cu privire la posibila relaţie de duşmănie” cu una dintre doctorițe.
În ceea ce privește posibila motivație, judecătorii au concluzionat: „S-a reţinut că mobilul comiterii infracţiunii a fost acela de eficientizare a activității Secției de ATI, în sensul eliberării paturilor, Având în vedere cele prezentate, în condiţiile în care nu rămân aproape niciodată paturi libere la Secţia ATI, în condiţiile în care decesul unui pacient şi internarea altuia necesită mult mai multă muncă, atât pentru medici cât şi pentru asistenţi, în lipsa altui mobil, este evident că nu putem fi în niciun caz în situaţia vreunei infracţiuni comise cu intenţie.”
În final, judecătorii CAB au concluzionat că „nu există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpata ar fi săvârşit infracţiunea de omor calificat”, subliniind necesitatea unei investigații mai aprofundate și a unor probe mai solide pentru susținerea unor acuzații atât de grave.