În timp ce dezbaterea publică se concentrează asupra pensiilor speciale ale magistraților, în România există un sistem complex de regimuri preferențiale de pensionare care acoperă multiple categorii profesionale.
De la judecători cu pensii de peste 5.000 de euro până la polițiști și militari cu aproape 1.000 de euro, țara numără peste 220.000 de beneficiari de pensii în regim special, arată o analiză ziare.com.
Ierarhia pensiilor speciale: cine câștigă cel mai mult
Sistemul românesc de pensii speciale este dominat de magistrați, care beneficiază de cele mai generoase remunerații post-carieră. Aproape 6.000 de judecători și procurori în retragere primesc în medie peste 5.000 de euro lunar, reprezentând vârful piramidei pensiilor speciale.
Pe poziția secundă se află personalul aeronautic civil navigant – peste 1.300 de beneficiari cu pensii medii de 2.600 de euro, urmat de foștii funcționari ai Curții de Conturi, aproximativ 700 de persoane cu pensii medii de circa 2.000 de euro.
Celelalte categorii se situează în jurul a 1.200-1.400 de euro: foștii membri ai corpului diplomatic și consular (aprox. 800 de beneficiari cu pensii medii de 1.400 de euro), personalul auxiliar al instanțelor și parchetelor (peste 2.000 de beneficiari cu 1.300 de euro în medie) și foștii funcționari publici parlamentari (aproximativ 900 de beneficiari cu pensii medii de 1.200 de euro).
Gigantul invizibil: militarii și polițiștii
Cea mai numeroasă categorie de pensionari în regim special rămâne însă în afara atenției publice obișnuite. Foștii militari și polițiști, deși au pensii mai mici decât magistrații, reprezintă masa principală a beneficiarilor de pensii speciale.
Pensionarii militari sunt aproximativ 90.000, cu o pensie medie de aproape 1.100 de euro, în timp ce foștii polițiști depășesc 113.000 de persoane, cu pensii medii de sub 1.000 de euro. Aceste pensii nu sunt gestionate de Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), ci de case sectoriale dedicate – MApN pentru militari și MAI pentru polițiști.
O particularitate a acestor sisteme este că, de-a lungul timpului, atât militarii cât și polițiștii au beneficiat de condiții de pensionare mult mai favorabile față de restul populației. Prin reducerea vârstei pentru condiții speciale, mulți angajați s-au pensionat la sub 50 de ani în ultimele decenii.
Evoluția istorică: de la Ciorbea la Dăncilă
Sistemul pensiilor speciale românești are o istorie tumultuoasă, marcată de introduceri, eliminări și reintroduceri succesive în funcție de orientările politice ale guvernelor.
Pensiile speciale au fost introduse pentru prima dată în 1997 de Guvernul Victor Ciorbea. Magistrații au fost primii beneficiari, iar în legislație aceste remunerații au primit denumirea de “pensii de serviciu“. Sistemul s-a extins treptat: diplomații în 2003, grefierii în 2004, funcționarii din Parlament și parlamentarii în 2006, aviatorii, mecanicii de zbor și stewardesele în 2007, iar angajații de la Curtea de Conturi în 2008.
Joaca cu pensiile speciale
În plină criză economică, cu un deceniu în urmă, Emil Boc a eliminat pensiile speciale introduse în timpul majorităților parlamentare precedente, recalculând pe cele militare în baza criteriului contributivității.
Această măsură nu a rezistat însă schimbărilor politice. În 2015, în timpul guvernării lui Victor Ponta, au fost reintroduse toate pensiile speciale, inclusiv cele ale parlamentarilor. Excepție au făcut doar sistemul magistraților și cel al consilierilor Curții de Conturi.
Expansiunea cea mai recentă a sistemului a avut loc în iulie 2019, când Guvernul Dăncilă a adoptat prin ordonanță de urgență Codul Administrativ, care prevedea introducerea pensiilor speciale pentru primari, viceprimari, președinți și adjuncți de consilii județene.
Contextul actual și perspectivele de reformă
Dezbaterea actuală privind pensiile speciale, declanșată în special de declarațiile lui Nicușor Dan de la Palatul Cotroceni împotriva pensiilor magistraților, pune în lumină doar vârful aisbergului unui sistem mult mai complex și costisitor pentru bugetul de stat.
Cele peste 220.000 de pensii speciale din România reprezintă o povară financiară semnificativă pentru sistemul public, în contextul în care pensiile obișnuite din sistemul public se situează la nivele mult mai modeste. Reforma acestui sistem rămâne una dintre provocările majore ale oricărui guvern, având în vedere impactul politic și social al oricărei modificări.
