În pragul iernii 2025–2026, cu facturile la energie electrică umflate după liberalizarea pieței și un stoc de clădiri printre cele mai ineficiente din UE (peste 50% din locuințe încălzite cu sisteme vechi pe gaz), teama unei „interdicții forțate” a centralelor termice pe gaz a revenit în dezbaterea publică.
Directiva EPBD (Performanța Energetică a Clădirilor), adoptată în aprilie 2024 și intrată în vigoare în mai, obligă statele membre să transpună reguli stricte până în mai 2026, promovând pompe de căldură și renovări majore. Dar experții consultați de Ziare.com – Corina Murafa (ORSE) și Denisa Diaconu (Buildings Performance Institute Europe) – vor să demonteze mitul: UE nu interzice centralele, ci oprește subvențiile pentru ele din 2025. Problema reală? Autoritățile locale, care nu pregătesc alternative ieftine, lăsând românii vulnerabili la costuri și poluare.
Reguli UE: Fără interdicție, dar cu termene clare pentru tranziție
Directiva EPBD nu impune o interzicere bruscă pe centralele pe gaz, ci interzice subvențiile publice pentru instalarea lor, noi, din 1 ianuarie 2025 (Articolul 17). Țintele:
– Clădiri noi: Trebuie să fie „zero emisii” din 2030, cu prioritate pentru regenerabile (pompe de căldură, solare).
– Clădiri vechi: Strategii naționale de renovare, cu 16% din cele mai ineficiente reabilitate până în 2030.
– Fazare out: Centralele standalone pe fosile (gaz, ulei) interzise în clădiri publice din 2028; total în UE din 2040, cu excepții pentru zone unde alternativele nu sunt fezabile.
„Directiva nu cere interzicerea centralelor, ci oprirea facilităților fiscale pentru fosile. Statele au flexibilitate să adapteze la realități naționale – România, cu clădiri energofage și dependență de gaz, trebuie să prioritizeze renovări și alternative”, explică Denisa Diaconu.
Paralel, ETS2 (sistemul de tranzacționare emisii pentru clădiri și transport) era programat pentru 2027, dar amânat probabil la 2028 din cauza rezistenței (inclusiv a României). Furnizorii de combustibili cumpără certificate pentru emisii, iar veniturile (estimat 7 miliarde euro/an în UE) merg în Fondul Social pentru Climă – pentru subvenții la pompe de căldură pentru vulnerabili. „Creșterea prețului gazului ar fi de circa 100 euro/an/gospodărie, dar banii se întorc ca granturi pentru tranziție”, adaugă Corina Murafa.
Mitul „UE interzice centralele”: Propagandă vs. realitate
Reprezentanța CE în România a emis anul trecut o fișă clarificatoare: nu există interdicție, ci ghidare către decarbonizare. Totuși, discursul anti-UE perpetuează frica. „România a cerut amânări la ETS2, dar vrea banii din fond – o contradicție: taxăm poluarea, dar nu o taxăm”, spune Murafa.
Adrian Teodorescu (Termoenergetica) a avertizat recent că „interzicerea e inevitabilă”, dar experții văd asta ca „declarație politicianistă”. UE lasă statele să decidă ritmul, dar România, cu 2,5 milioane de locuințe pe gaz (din 7,5 milioane total), depinde de CET-uri (doar 1,2 milioane conectate).
Responsabilitatea locală: De ce primăriile sunt „vinovate”?
Experții subliniază: UE nu forțează cetățeanul, ci obligă guvernele să pregătească tranziția. România a întârziat: subvenții de 80% din bugetul PMB merg la Termoenergetica pentru gaz scump (giga-caloria: 800 lei piață vs. 220 lei subvenționat). „Autoritățile nu au diversificat surse – geotermal, biomasă, căldură reziduală există, dar ignorate”, spune Murafa.
Exemple pozitive:
– Oradea: 20% geotermal; giga-caloria de 3–4 ori mai ieftină decât în București.
– Cluj: Obligație pentru dezvoltatori: centrale colective în blocuri >3 apartamente, ușor de trecut pe pompe de căldură.
„Bucureștiul nu condiționează autorizațiile de construcție de sisteme colective – dezvoltatorii vând apartamente scumpe fără obligații. Soluții simple: pompe de căldură la scară de cartier, ca punctele termice vechi”, propune Murafa.
Diaconu adaugă: Municipalitățile >45.000 locuitori trebuie să facă planuri de încălzire locală (Directiva Eficiență Energetică), modernizând CET-uri cu regenerabile. „Debranșările au crescut din ineficiență, dar sistemele pot reveni eficiente, cu pompe mari sau căldură reziduală de la stații de epurare.”
Soluții pentru români: Stimulente, nu pedepse
Tranziția nu înseamnă „renunțare forțată”:
– RePowerEU și CFM 2021–2027: Granturi pentru pompe de căldură individuale/block (7 miliarde euro Fond Climă).
– ETS2 venituri: Subvenții pentru vulnerabili – de la sobe la pompe, fără penalizări imediate.
– Hibride permise: Gaz + solar/pompe, până la 2040.
„România nu va impune schimbări punitive – efortul investițional e enorm. Dar cu stimulente, prețul pompelor scade, ca la fotovoltaice”, concluzionează Murafa.
Concluzie: Trageți la răspundere primăriile, nu UE
Teama de „interdicție UE” e alimentată de lipsa de transparență locală. Bruxelles-ul oferă fonduri și flexibilitate, dar România întârzie: geotermal neexploatat, CET-uri ne-modernizate, dezvoltatori neobligați. „În loc să blameze UE, românii ar trebui să ceară de la primari soluții ieftine: Oradea o face, Bucureștiul – nu”, spune Diaconu.
