Războiul din Ucraina a schimbat fundamental viața comunității românești din regiunea Cernăuți. Peste 100.000 de români din această zonă se confruntă acum cu o realitate dură: bărbații de vârstă militară nu mai pot părăsi țara pentru a munci în străinătate, iar teama de încorporarea forțată îi ține ascunși în case.
Identitate și supraviețuire
“Bunica mea e româncă, bunicul e român, tata e român. Și eu sunt (tot) român”, mărturisește Oleksandr, în vârstă de 58 de ani, unul dintre cei doar 431 de oameni care au votat pentru alegerile din România în Ucraina. Povestea sa reflectă dilema unei întregi comunități prinse între identitatea etnică și realitatea unui război devastator, arată Hotnews.
Regiunea Cernăuți găzduiește cea mai numeroasă comunitate românească din Ucraina, cu sate aproape exclusiv românești unde copiii învață în școli cu predare în limba română (cel puțin teoretic, pentru că ucrainenii le-au restrâns treptat acest drept) și unde tradițiile ancestrale sunt încă vii prin festivaluri și obiceiuri.
Înainte de invazia rusă, mulți români din Cernăuți călătoreau frecvent în România pentru muncă sau studii. Acum, această mobilitate s-a oprit brusc.
“La noi, în Ucraina, nu este de muncă, și nu ai din ce trăi”, explică Vasîl Bota, 74 de ani, un etnic român ale cărui cinci fiice au plecat să muncească în străinătate înainte de 24 februarie 2022.
Motivele pentru obținerea cetățeniei române sunt în primul rând economice, nu identitare, conform activiștilor locali. „În principal, (lumea a luat cetățenie dublă) ca să aibă acces la țările europene”, afirmă Vasîl Bîku, activist, poet și romancier român, președinte al Societății Culturale Române “Mihai Eminescu”.
Lavrentii, un șofer cu dublă cetățenie care transportă des persoane peste granița cu România, descrie impactul economic: “Oamenii din Cernăuți și din alte regiuni din Vestul Ucrainei trimiteau banii câștigați în străinătate pentru renovarea caselor familiale din Ucraina. Asta a adus muncă în construcții și pentru cei de aici. Lanțul s-a întrerupt. Afectează totul.”
Teama de încorporare
Realitatea de pe stradă este dramatică. Localnicii știu că un simplu control al actelor poate duce la înrolare directă. Ivan, un taximetrist care a refuzat să-și spună numele complet, verifică regulat un chat cu peste 33.000 de membri pe aplicația Viber, unde oamenii împărtășesc informații despre patrulele de încorporare din oraș.
“Evită deplasările în afara Cernăuțiului, de teamă că ar putea fi recrutat la oricare dintre punctele de control care înconjoară orașul”, relatează jurnaliștii ucraineni despre comportamentul acestuia.
Cazul lui Oleksii Rusetskîi ilustrează aceste temeri: a fost înrolat la Cernăuți în ajunul Anului Nou, în gara în care se întorcea din Kiev. Povestea a fost relatată de sora sa, Olena Mișakova, în timpul unui miting pentru soldații dispăruți sau capturați. Fratele ei a dispărut în regiunea Donețk pe 25 decembrie, la un an după începerea serviciului militar.
Exodul tinerilor
„Toți tinerii și-au luat familiile și au plecat în România, în Europa, pentru că nu văd un viitor aici”, constată Yurii Levcîk, membru al consiliului raional Cernăuți și director al centrului artistic “Bucovina” pentru renașterea și promovarea culturii românești.
Levcîk descrie atmosfera actuală: „Pentru unii, asta nu mai e o țară, ci un sistem de tip polițienesc. Oamenii sunt luați de pe stradă. Încă mai sunt mulți (etnici români) aici, dar se ascund.”
Patriotism și identitate
În ciuda dificultăților, mulți români din regiunea Cernăuți s-au oferit voluntari să lupte pentru Ucraina. „În fiecare sat (românesc), avem în cimitire steagurile noastre naționale pentru soldații căzuți”, relatează Vasîl Bîku. „Ne-am născut aici ca români, dar asta nu înseamnă că nu suntem cetățeni ai Ucrainei. Suntem, înainte de toate, cetățeni ai Ucrainei.”
Minoritatea etnică română speră că posibilitățile lor de a trăi, învăța și se ruga în limba română nu vor fi afectate.
Bîku s-a opus unei legi din 2017 care ar fi transformat aproximativ o sută de școli cu predare în limba română în școli cu predare în limba ucraineană, dar, potrivit acestuia, școlile continuă să funcționeze în limba română deoarece legea a fost “suspendată.”
„Vrem doar să fim cetățeni ai Ucrainei. Dar nu vrem să ne pierdem identitatea. Asta este foarte important pentru noi”, subliniază activistul român.
