Economia României stagnează, iar politicienii par să ignore reformele esențiale, avertizează profesorul universitar de economie Cristian Păun. Într-o analiză publicată marți, 28 octombrie 2025, el propune două soluții imediate pentru a genera creștere: atragerea de investitori străini care să dezvolte companii locale și reducerea deficitului comercial extern, care ar putea adăuga direct 2-3% la dinamica PIB-ului.
„Este clar că politicienii nici nu vor modernizare, nici nu vor reformă. Peste tot văicăreli, vaiete, argumente contra, opoziție, mimă și pantonimă de prost gust”, critică Păun, subliniind dependența de factorul politic, conform ziare.com.
Soluția 1: Investitori străini pentru 10-15 miliarde euro valoare adăugată anual
Păun pledează pentru găsirea rapidă de fonduri de investiții și bănci internaționale care să finanțeze scalarea companiilor românești și crearea de noi afaceri pe avantaje comparative precum agricultura, gazele naturale și resursele minerale. „Avem nevoie de minim 10-15 miliarde de euro valoare adăugată/an ca să ieșim cât de cât la liman (nu să ne salvăm). Pe termen lung ar trebui să mergem către 30-40 miliarde euro valoare adăugată/an”, afirmă economistul.
Această abordare ar transforma potențialul latent al României – un sector agricol subdezvoltat, dar bogat în resurse – într-un motor de creștere. „Problema mare este că depinde enorm de factorul politic. Adică de aceeași care nu vor să facă reforme”, adaugă Păun, criticând lipsa de voință pentru atragerea capitalului străin, care ar putea crea locuri de muncă și tehnologie modernă.
Soluția 2: Reducerea deficitului comercial cu 2-3% pentru un impuls direct la PIB
O altă măsură rapidă ar fi micșorarea deficitului comercial extern, „enorm” în România, prin creșterea exporturilor mai mult decât importurile. „O simplă reducere a deficitului extern cu 2-3% se duce direct în dinamica PIB (adică să crească exporturile mai mult decât importurile cu vreo 2-3 procente, chiar dacă rămânem cu deficit încă o perioadă)”, explică Păun.
Deficitul comercial cumulat pe mase plastice, îngrășăminte, produse chimice (din hidrocarburi), energie, mașini și utilaje agricole depășește 10% din total, agravând dependența de importuri. Soluția implică o politică monetară flexibilă: „Aici ajută și punctul 1, dar ajută și o politică monetară care să abandoneze o perioadă cursul de schimb artificial fix care avantajează importurile și dezavantajează exporturile (eventuala depreciere se va duce în inflație sau va reflecta diferența de inflație din prezent).”
Păun acuză clasa politică de inactivitate: „Este clar că politicienii nici nu vor modernizare, nici nu vor reformă. Nu vor să facă nimic, de fapt.” El vede în lipsa de acțiune o perpetuare a stagnării, unde România ratează oportunități majore. Soluțiile sale, dependente de voință politică, rămân neimplementate, lăsând economia vulnerabilă la șocuri externe precum inflația (9,88% în septembrie) sau criza energetică.
