Un ieșean a solicitat în instanță 50.000 de lei daune morale și o indemnizație militară permanentă, susținând că a fost maltratat în armată în ciuda gradului de handicap. Magistrații au respins toate cererile.
Un caz juridic neobișnuit s-a încheiat la Tribunalul Iași, unde un bărbat a încercat să obțină despăgubiri pentru presupusele suferințe îndurate în timpul serviciului militar obligatoriu efectuat în anii ’90. Constantin C. a dat în judecată Casa de Pensii Iași și Ministerul Afacerilor Interne, însă magistrații nu au găsit niciun temei legal pentru a-i accepta cererile.
Acuzații grave privind maltratarea în armată
Reclamantul susținea că ar fi trebuit să fie scutit de efectuarea serviciului militar obligatoriu, deoarece era încadrat în grad de handicap permanent, cu diagnosticul de schizofrenie. Cu toate acestea, a fost încorporat în armată în 1996, parcurgând stagiul militar de un an în trei unități de jandarmi: la Baia Mare, Giurgiu și Băneasa.
“Bărbatul reclamă faptul că, în cele trei unități, ar fi fost bătut de nenumărate ori, ceea ce i-a agravat starea de sănătate”, se arată în documentele procesului, citate de Ziarul de Iași.
Constantin C. solicita daune morale în sumă de 50.000 de lei, dar și stabilirea unei indemnizații militare permanente, considerând că a fost victima unor nedreptăți sistemice.
Nemulțumiri legate de calculul pensiei
O altă plângere a bărbatului viza modalitatea de calculare a pensiei sale de invaliditate. “Constantin C. a reclamat și faptul că, la pensionarea sa, survenită în iulie anul trecut, nu se luase în calcul și perioada de stagiu militar. Era important a se avea în vedere și aceasta, mai ales că ar fi trebuit să fie scutit”, precizează sursa citată.
Respingere în bloc a cererilor
Tribunalul a respins toate cererile bărbatului din Iași, argumentând că magistrații nu au reușit să găsească nicio lege în care să-i încadreze plângerea. În privința pensiei, instanța a constatat că petentul beneficiază deja de o pensie de invaliditate în care “fusese valorificată ca stagiu de cotizare și perioada de un an în care efectuase stagiul militar”.
Pentru daunele morale solicitate, judecătorii au invocat prescripția: “dreptul la acțiune se stinge în termen de trei ani de la data faptelor reclamate. Or, termenul expirase în septembrie 2000, când se împliniseră trei ani de la liberarea din armată”.
Lipsa probelor și a temeiurilor legale
În ceea ce privește “indemnizația militară” solicitată, Tribunalul a identificat mai multe probleme în argumentația reclamantului. “În momentul recrutării, fusese declarat apt, în conformitate cu baremul medical aplicabil la acea dată”, au constatat magistrații.
Un aspect crucial în decizia instanței a fost că “Constantin C. nu contestase hotărârea comisiei de recrutare. În plus, el nu probase că suferea într-adevăr de ceva în 1996. Primele internări pentru afecțiunile psihice datau din 2001”.
Tribunalul a mai observat că “petentul nu depusese vreo probă nici în privința afirmațiilor sale că starea de sănătate i-ar fi fost agravată în timpul serviciului militar”.
Instanța a concluzionat că “nu era identificat nici temeiul de drept pentru acordarea unei indemnizații militare unui civil care își satisfăcuse stagiul militar în perioada în care acesta era obligatoriu”.
