Acum patru zile, Trump anunța că unul dintre principalele obiective de „război” este schimbarea de regim. Am pus între ghilimele cuvântul război pentru că până în acest moment comunicarea venită dinspre administrație, dar și dinspre congresul american, în legătură cu statutul acestor operațiuni este destul de neclară. Nu există o declarație formală de război.
În acest sens, SUA împreună cu Israel au fost destul de preocupate în a elimina leadership-ul iranian, pe lângă obiectivele militare și strategice ale regimului. Așa cum arată situația în acest moment, se pare că totuși Garda Revoluționară și ayatollah-ul au plănuit pentru o astfel de eventualitate, de aici izvorând și atacurile asupra infrastructurilor energetice, dar și asupra bazelor americane militare din Golful Persic, precum și din zona extinsă a Orientului Mijlociu, până în Cipru.
De asemenea, există informații dinspre CNN dar și din surse OSINT, că CIA ar înarma kurzii din Iran pentru a duce război cu Garda Revoluționară în vestul Iranului, astfel blocând trupele iraniene care, în mod normal, ar fi fost preocupate de menținerea terorii pe străzile orașelor mari, de suprimarea populației, și care previn în prezent o escaladare ce poate avea ca efect exact schimbarea regimului. Ca și o adăugare la acest posibil plan, se pare că milițiile kurde din Irak ar fi și ele pregătite de a trece granița pentru a susține acest efort. Există informații că în data de 4 martie, kurzii au declanșat operațiunile.
O astfel de știre cu siguranță nu bucură Ankara, dar nu putem însă specula ce efecte ar produce și nici ce fel de acțiuni ar putea derula Turcia. Nu este foarte clar dacă au fost anunțați în prealabil de acest plan.
Cert este că Operațiunea Epic Fury nu se va încheia prea curând, nefiind foarte clar dacă măcar o parte din celelalte obiective au fost atinse (în afara eliminării ayatollahului și a altor figuri din conducerea republicii islamice), sau dacă sunt aproape în a fi atinse. În acest sens se preconizează că loviturile vor mai dura câteva săptămâni.
Problemele ce își fac apariția sunt însă destul de evidente: în ciuda declarațiilor spectaculoase ale președintelui american, munițiile prețioase precum Tomahawk ce sunt folosite pentru a lovi țintele vizate nu sunt nelimitate – ele însă vor fi înlocuite, cel mai probabil, cu SDB (small diameter bomb) și bombe cu kit-uri JDAM pentru că SUA și Israel au deja superioritate aeriană deasupra Iranului.
O altă problemă este reprezentată de costurile acestor operațiuni, Pentagonul estimându-le la un miliard de dolari pe zi. Asta pe lângă costurile pe care Iranul le produce statelor din Golf utilizând dronele Shahed, ceea ce până acum se dovedesc a fi și cele mai eficiente.
Problema principală, dar și cea mai stringentă, rămâne îndeplinirea obiectivelor. Va reuși SUA să și le îndeplinească înainte ca aceste costuri să erodeze susținerea internă îndeajuns de mult încât să reprezinte o problemă reală pentru Trump, mai ales că oponenții săi deja fac paralele cu fostele războaie „interminabile” din Orientul Mijlociu și Afganistan? Eliminarea ayatollahului reprezintă un mare succes, însă este doar unul dintre capetele hidrei. Rămâne Garda Revoluționară, chiar și decimată la nivel de leadership.
Dacă unul dintre obiectivele principale este reprezentat de schimbarea regimului cu unul determinat să accepte renunțarea la programul nuclear și dacă da, cine va prelua puterea la Teheran astfel încât să fie acceptat de către popor?
Este Reza Pahlavi acceptat de majoritatea iranienilor și dacă da, este el susținut de către Trump? Întrebat în acest sens a refuzat să dea un răspuns clar.
Cert este că fără un plan foarte bine stabilit, și chiar și cu unul existent, Iranul se poate trezi în mai multe scenarii, iar cel mai periculos ar fi reprezentat de un potențial război civil ce ar putea fractura această țară pentru multă vreme.
