Odată cu începutul campaniilor aeriene israeliano-americane împotriva Iranului, era inevitabil ca regimul de la Teheran să răspundă. Întrebarea nu era dacă o va face, ci cum, și mai ales ce obiectiv strategic urmărește.
În acest sens, țintele vizate au fost cu precădere bazele americane, sau și mai interesant (dar și ceea ce ar trebui să reprezinte o îngrijorare mare pentru administrația americană) sisteme de apărare antiaeriană/antirachetă – trebuie amintit faptul că există cel puțin o instanță în care iranienii au lovit și distrus componente ale sistemului THAAD (Iordania – radarul estimat la 300 milioane de dolari).
Totuși, țintele care ies în evidență cel mai mult au fost mai puțin unele militare, ci mai degrabă civile, iar aici ne referim evident la campania de presiune pe care Iranul o duce împotriva țărilor din golf și nu numai. Efectele sunt resimțite global.
Majoritatea se confruntă deja cu probleme în privința transportului prin strâmtoarea Ormuz și au „încetinit” extracția petrolieră, sau chiar se confruntă cu posibilitatea de a o opri în unele cazuri din lipsă de capacitate de stocare. Atât cât îmi permit limitele cunoștințelor mele despre acest proces de extracție, odată oprit este mai greu și costisitor de repornit, ceea ce adaugă la coșul deja plin de probleme cu care deja se obișnuiesc țările din Golful Persic (lovirea capacităților de extracție, de stocare, hoteluri ș.a.).
Cert este că prețul afișat al WTI Crude în data de 9 martie era în jur de 95 de dolari pe baril, iar BRENT Crude se situa în jurul a 99 de dolari pe baril. Europa deja se confrunta cu problemele sale socio-economice diverse, iar faptul că prețul barilului a urcat atât de repede, cu siguranță adaugă la acestea – de altfel, este așteptat ca acesta să crească în continuare și există panică în piețe în acest sens, diverse țări deja recurg la diferite instrumente de ameliorare a efectelor acestei creșteri.
Este lesne de înțeles că într-un astfel de context, Rusia beneficiază cel mai mult, fiind o gură de oxigen pentru economia sa, coroborat și cu recenta derogare oferită Indiei de către Trump pentru importul de țiței din Rusia, respectiv rafinarea și vânzarea derivatelor.
Operațiunea din Venezuela nu a reușit să creeze situația prin care o intervenție în Iran să nu aibă aceste efecte, iar această realitate i-a fost clar relevată lui Trump odată cu refuzul companiilor americane de a risca prezența în Venezuela. Soluția de scurtă durată, sau mai degrabă incompletă din punct de vedere strategic (poate chiar eșuată dacă acesta ar fi fost obiectivul, printre altele, al intervenției împotriva lui Maduro), în țara latino-americană trebuia să dea de gândit leadershipului american în privința macro strategiei.
Este greu de înțeles în acest moment care este end game strategy-ul american, nu neapărat din perspectiva a ceea ce se dorește a îndeplini prin obiectivele sale, ci mai degrabă prin modul în care aceștia își doresc să le atingă. De principiu, aceștia diminuează capacitatea iraniană de a răspunde militar, decimează forțele regimului, stocurile de muniții, structurile sale guvernamentale, programul nuclear, însă toate acestea nu garantează îndeplinirea obiectivelor.
Pe de altă parte, Iranul pare că încearcă atragerea mai multor țări în conflict (pe lângă loviturile care să afecteze economia globală), ultimul incident la momentul scrierii fiind înregistrat în Turcia unde o rachetă balistică a fost interceptată deasupra orașului Gaziantep. Cert este că epuizează stocurile de muniții pentru sistemele antirachetă și antidronă, unele estimări spun că în primele 3-4 zile de conflict s-au folosit mai multe rachete decât a avut la dispoziție Ucraina în 4 ani.
În acest moment, conflictul nu pare să fie doar unul militar. Strategia Iranului sugerează mai degrabă o încercare de a transforma războiul într-o criză economică globală. Dacă acesta este într-adevăr obiectivul, atunci întrebarea reală nu este cât poate continua Iranul aceste lovituri, ci cât poate rezista economia globală la efectele lor. Nici surprinderea administrației americane față de aceste efecte nu este încurajatoare.
