Moartea liderului suprem iranian, Ali Khamenei, a adus la lumină o avere colosală, estimată între 100 și 200 de miliarde de dolari. Investigațiile dezvăluie conexiuni financiare globale, de la piețele imobiliare europene la conturi în Venezuela.
Investigațiile publicate de Ynet și citate de infobae.com conturează un imperiu financiar extins în mai multe continente. Averea lui Khamenei contrastează puternic cu dificultățile economice ale Iranului, unde inflația și devalorizarea monedei afectează grav populația.
Averea nu este limitată la Iran, ci include investiții semnificative în Europa și America Latină. Khamenei, care și-a cultivat o imagine publică austeră, ar fi gestionat o rețea complexă de investiții prin intermediul familiei, în special al copiilor săi.
Informațiile sugerează investiții în piața imobiliară din Spania. Stațiuni de lux, terenuri de golf și proprietăți de pe insula Mallorca ar face parte din acest portofoliu, protejând capitalul în afara Iranului și diversificând averea.
Tensiunile politice și protestele interne au determinat elitele iraniene să caute refugii financiare externe. Spania ar fi devenit o destinație preferată pentru astfel de investiții imobiliare.
Raportul subliniază și legăturile financiare cu Venezuela, care ar fi facilitat transferuri de capital rezultate din vânzarea petrolului iranian. Conturile din Venezuela ar fi fost folosite pentru a evita sancțiunile internaționale.
Venezuela nu ar fi fost doar un aliat politic, ci și un element cheie în protejarea averii lui Khamenei. Aceasta ar fi fost acumulată prin Setad, un conglomerat economic derivat din confiscări și monopoluri de stat.
Moartea lui Khamenei ridică întrebări despre cine va prelua controlul acestui imperiu financiar. Fiii săi ar fi gestionat deja activele prin companii fantomă și intermediari financiari din paradisuri fiscale.
Operațiuni comerciale și hoteliere ar continua să funcționeze în orașe europene prin intermediul unor administratori de fațadă. Averea lui Khamenei ridică probleme morale și politice, mai ales în contextul crizei economice iraniene.
În eventualitatea unei schimbări de regim la Teheran, recuperarea activelor globale ar putea deveni o provocare juridică și politică de proporții.
