BRICS, alianța economică ce reunește economii emergente, nu a devenit instrumentul dorit de Moscova. Vladimir Putin continuă să susțină importanța acestei organizații în contextul lumii multipolare, dar rezultatele sunt mai mult simbolice decât practice.
BRICS, compusă inițial din Brazilia, Rusia, India și China, a inclus Africa de Sud în 2010, iar recent s-au alăturat și alte state precum Egipt, Etiopia, Iran și Emiratele Arabe Unite. Alianța, fondată oficial în 2010, a fost văzută de Vladimir Putin ca un element cheie al lumii multipolare emergente.
Din 2013, Putin a declarat anual că BRICS este esențială pentru această lume multipolară. În 2016 și 2024, el a repetat exact această formulare, iar în 2022 a subliniat că implementarea unei astfel de ordini și conducerea BRICS sunt „mai solicitate ca niciodată”.
Analistul Anton Babarșin de la Atlantic Council observă că Putin adesea modifică ușor declarațiile, insistând pe o ordine multipolară „justă”, bazată pe cooperare constructivă între țările BRICS. Totuși, declarațiile sale sunt rareori consistente și nu oferă criterii clare de succes pentru organizație.
Putin identifică trei obiective majore pentru BRICS: politică și securitate, economie și finanțe, și contacte cultural-umanitare. Cel mai persistent obiectiv rămâne construirea unei lumi multipolare, „cu adevărat dreaptă și bazată pe dreptul internațional”.
Extinderea BRICS a fost justificată de Putin ca răspuns la „aspirațiile Majorității Globale” și ca metodă de a rezista sancțiunilor ilegitime. El a subliniat deseori efortul de dedolarizare, susținând că aceasta sporește suveranitatea și securitatea statelor membre.
În ciuda retoricii, BRICS nu a devenit un instrument eficient pentru Moscova. „Cele mai vizibile succese au fost fie simbolice, fie bilaterale”, a explicat Babarșin. Pozițiile membrilor cheie, precum India, Brazilia și Africa de Sud, au contribuit la această situație.
După 2022, BRICS a servit Rusiei mai mult ca narațiune și platformă de imagine. „I-a oferit Kremlinului o platformă de pe care să vorbească în numele Majorității Globale”, încheie Babarșin, subliniind că interesele membrilor continuă să difere de cele ale Rusiei.
