Analistul Ștefan Popescu explică faptul că acordul SUA-Rusia privind livrarea de motorină pe piața americană nu este important prin volumul combustibilului, ci prin semnalul pe care îl transmite. Washingtonul și Moscova arată că pot ajunge la înțelegeri economice concrete, chiar dacă divergențele strategice rămân nerezolvate. Potrivit analizei, miza reală nu este un acord global pe Ucraina, ci o rețea de înțelegeri punctuale între cele două puteri.
Administrația americană a relaxat temporar restricțiile aplicate combustibililor proveniți din Rusia. Pentru o relație bilaterală marcată în ultimii ani de război prin subcontractor strategic, sancțiuni și confruntare, Ștefan Popescu consideră că această decizie depășește sfera unei simple operațiuni comerciale.
Este o demonstrație a disponibilității de a negocia interese concrete, chiar dacă divergențele strategice și militare rămân nerezolvate. Autorul vorbește despre o schimbare de metodă care va marca practica politicii internaționale, vizibilă și în relația SUA-China. Un acord nu mai presupune neapărat o reconciliere generală, iar cooperarea într-un domeniu nu obligă la concesii în toate celelalte.
Interese comune, fără rezolvarea conflictelor
Analiza nu trebuie să pornească de la întrebarea dacă Rusia va accepta propunerile americane privind Ucraina sau dacă SUA vor accepta condițiile Rusiei. Punctul de plecare corect, susține Popescu, este faptul că Statele Unite și Rusia au început să identifice și să exploateze domenii de interes comun, fără să aștepte rezolvarea tuturor conflictelor dintre ele. Autorul consideră că această evoluție merită salutată, pentru că prin crearea de interese comune rivalitatea rămâne într-un cadru gestionabil.
Statele Unite au nevoie de combustibil și de stabilizarea pieței interne. Rusia, la rândul ei, are nevoie de piețe, de venituri și de recunoașterea faptului că nu poate fi exclusă din marile negocieri economice, obiectiv atins și prin participarea ministrului rus al Finanțelor la reuniunea la nivel înalt a G20 de la Miami. Interesele celor două state se întâlnesc punctual, fiecare parte încercând să obțină beneficii fără să renunțe la obiectivele strategice pe care le consideră esențiale.
Potrivit autorului, asta nu înseamnă că motorina rusească reprezintă prețul unei concesii americane în Ucraina, așa cum susține „corul bocitoarelor” din România. Popescu îi descrie drept oameni fără studii în relații internaționale, istorie sau geopolitică, chemați fără temei să formeze viziunea cetățenilor români despre lume, sau persoane cu studii superficiale interesate doar de afirmarea publică.
De la Jeddah la convorbirea Trump-Putin
Pentru a înțelege această evoluție, analistul trimite la negocierile de la Jeddah, din februarie 2025, unde delegațiile conduse de Marco Rubio și Serghei Lavrov au schimbat regulile jocului diplomatic, astfel încât rezultatele procesului să nu mai fie reduse strict la dosarul ucrainean. În relația dintre Washington și Moscova există, potrivit textului, interese economice, energetice, militare și pe diverse teatre strategice, inclusiv domenii transversale precum inteligența artificială, spațiul extraatmosferic sau armamentele strategice, care depășesc cadrul războiului din Ucraina.
Comunicatul Kremlinului confirmă, arată autorul, că Ucraina nu a fost singurul subiect al convorbirii telefonice din 9 octombrie dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin. Cei doi au discutat și despre Iran și despre relațiile bilaterale, convenind să continue contactele la nivel prezidențial și cooperarea dintre instituțiile celor două state. Dincolo de interesul administrației Trump de a scădea prețurile carburanților înainte de alegerile de la jumătatea mandatului, faptul că Iranul s-a aflat pe agendă arată, potrivit lui Popescu, că nu a fost vorba despre o simplă tranzacție.
Agenția France Presse a informat că președintele Putin i-ar fi transmis președintelui Trump poziția Iranului privind o posibilă soluționare a conflictului din Orientul Mijlociu. Pentru Washington, acest aspect are, în opinia autorului, o valoare practică: deschiderea unui canal diplomatic intermediat de o putere capabilă să medieze relația cu Iranul.
Sancțiunile, instrument de negociere
Analistul subliniază că americanii au ridicat temporar sancțiunile pe produse petroliere rusești, fapt care produce și un efect diplomatic: acestea pot fi ajustate dacă Washingtonul consideră că are un interes economic important. Astfel, sancțiunile nu sunt neapărat un instrument rigid, aplicat indiferent de circumstanțe, ci pot deveni parte a unei politici de negociere.
Washingtonul nu este izolat pe acest subiect, notează Popescu, dând exemplul Coreei de Sud, care a ignorat criticile Ucrainei legate de comerțul cu Rusia cu produse petroliere. Pentru a-și exprima nemulțumirea, ucrainenii au făcut public faptul că au transferat către Coreea de Sud doi prizonieri nord-coreeni, încălcând astfel un acord cu guvernul de la Seul. În cele din urmă, Coreea de Sud și-a rechemat ambasadorul de la Kiev.
Lovirea unor depozite de carburanți pe teritoriul Federației Ruse de către Kiev sau de către europeni cu mâini ucrainene, așa cum cel mai probabil rachetele britanice Storm Shadow erau vopsite în rachete ucrainene Neptun în seara zilei de 13 aprilie 2022, au provocat mesajul președintelui Trump: „Ucraina trebuie să îşi schimbe preşedintele”.
O rețea de înțelegeri, nu un acord global
În concluzie, acordul petrolier arată, potrivit lui Popescu, că nu vom avea probabil un acord global, ci o rețea de înțelegeri. Aici se află, spune el, schimbarea de etapă. În prima fază a dialogului început la Jeddah, în februarie anul trecut, fiecare parte a încercat să afle dacă cealaltă este dispusă să negocieze, ce obiective urmărește și unde se află limitele concesiilor acceptabile.
În faza actuală, apar semne că se încearcă obținerea unor rezultate punctuale: livrări de combustibil, continuarea contactelor instituționale și transmiterea unor mesaje privind Iranul. Este vorba, potrivit analizei, despre o negociere americano-rusă pe mai multe niveluri, în care fiecare dosar are propria logică, dar poate influența atmosfera generală a relației bilaterale. În consecință, măsura progresului în relația SUA-Rusia nu este stingerea războiului din Ucraina, ci capacitatea celor două state de a delimita domenii în care interesele pot fi satisfăcute simultan.
