Rusia a introdus în proiectul de buget federal pentru 2027-2029 aproximativ 865,6 miliarde de ruble, echivalentul a 10 miliarde de dolari, destinate „restaurării și dezvoltării socioeconomice” a regiunilor ocupate Donețk, Luhansk, Zaporijia și Herson. Suma depășește substanțial alocarea din perioada precedentă și vine în contextul în care evaluările independente contrazic discursul Kremlinului despre câștigurile de pe front. O analiză publicată de Riddle arată că Moscova mizează pe o prezență instituțională de durată, chiar dacă teritoriul rămâne contestat militar.
Proiectul de buget a fost prezentat Dumei de Stat pe 30 septembrie și prevede sume defalcate pe ani: 293,82 miliarde de ruble în 2027, 290,11 miliarde în 2028 și 281,65 miliarde în 2029. Programul nu este nou — a fost lansat în decembrie 2023, iar pentru perioada 2024-2026 guvernul rus planificase aproximativ 653,5 miliarde de ruble. Noile cifre arată o creștere clară a investițiilor Moscovei în infrastructură și în instituțiile administrative din teritoriile ucrainene ocupate.
Cercetătorul Maksym Panchokha, autorul analizei publicate de Riddle, consideră că scopul final al acestor alocări este consolidarea controlului asupra unui teritoriu recunoscut la nivel internațional drept ucrainean.
Contrast între retorică și realitatea de pe front
Propunerea bugetară apare într-un moment în care declarațiile Kremlinului despre evoluția luptelor diferă puternic de evaluările independente. Vladimir Putin a susținut că forțele ruse au câștigat 1.301 kilometri pătrați în septembrie. Realitatea calculată de ISW arată altceva.
„După ce a luat în considerare câștigurile ucrainene în timpul Operațiunii Vivaldi, care au devenit vizibile abia mai târziu, ISW a calculat o pierdere netă rusească de 293,59 kilometri pătrați din martie”, se arată în analiză. Chiar dacă se include infiltrarea rusă în zone fără control deplin, ISW estimează un câștig de doar 174,44 kilometri pătrați în aceeași perioadă.
Panchokha subliniază că prezența militară într-o zonă nu echivalează cu deținerea ei. „Aceste cifre nu dovedesc că Moscova înlocuiește consolidarea financiară cu progresele militare. Dar arată și că Rusia plănuiește o prezență instituțională susținută, în timp ce controlul teritorial rămâne contestat”, explică autorul analizei.
Bani pentru reconstrucție, în timp ce bugetul social se restrânge
Programul pentru teritoriile ocupate reprezintă doar aproximativ 0,6% din cheltuielile federale planificate ale Rusiei pentru 2027. Potrivit analizei, miza nu stă în amploarea sumei, ci în continuitatea ei.
Guvernul rus propune cheltuieli totale de 48,8 trilioane de ruble în 2027, din care 17,1 trilioane merg către apărare — cu 27% peste alocarea inițială de 13,5 trilioane. În același timp, finanțarea federală pentru politica socială, educație și sănătate urmează să scadă cu 7%, 6% și, respectiv, 6,8%, față de planul bugetar anterior. Reducerile vizează alocările federale, nu cheltuielile totale din bugetele federale, regionale și municipale.
Panchokha precizează că programul pentru teritoriile ocupate nu demonstrează că reconstrucția elimină direct aceste servicii sociale. Arată însă că Moscova menține un flux de finanțare dedicat, chiar dacă cheltuielile militare cresc și alte alocări federale se reduc.
Suma totală a programului scade, totuși, de la 293,82 miliarde de ruble în 2027 la 281,65 miliarde în 2029, în ciuda creșterii fondurilor pentru construcții. Unele capitole, printre care rețelele de distribuție a energiei electrice, primesc finanțare doar în 2027 și 2028. Potrivit lui Panchokha, scăderea reflectă schimbări în structura cheltuielilor planificate, nu încheierea programului.
Bănci și credite ipotecare, instrumente de colonizare
Pe lângă fondurile bugetare, Moscova extinde și prezența bancară în regiunile ocupate. La 7 septembrie 2026, Sberbank a deschis la Mariupol cel de-al 32-lea birou cu servicii complete din regiunile Donețk, Zaporijia și Herson. Banca a raportat peste 340 de bancomate și 17.000 de terminale de plată în cele trei regiuni, în anunțul privind extinderea rețelei.
Analiza atrage atenția că aceste cifre vin direct de la bancă și nu au fost verificate independent. Ele indică o prezență fizică raportată substanțială, dar nu arată câți locuitori folosesc efectiv rețeaua sau dacă depind de băncile rusești pentru salarii, pensii și tranzacții comerciale. Pentru a stabili acest lucru ar fi nevoie de date despre deținerea de conturi, volumele tranzacțiilor și accesul la furnizori alternativi.
Un stimulent financiar mai direct pentru colonizare vine din subvențiile pentru locuințe. Programul rus de credite ipotecare preferențiale pentru regiunile ocupate le permite cetățenilor ruși eligibili să împrumute, la o dobândă de 2%, până la 6 milioane de ruble pentru achiziționarea unei locuințe. Viceprim-ministrul Marat Khusnullin a declarat în luna mai că dobânda de 2% va rămâne valabilă cât timp va continua „operațiunea militară specială” a Rusiei și că guvernul își dorește ca mai mulți oameni să se mute în regiunile ocupate.
Potrivit lui Panchokha, Moscova combină finanțarea multianuală pentru infrastructură cu extinderea sistemului bancar și cu stimulentele pentru locuințe, pentru a construi o prezență instituțională de durată în Ucraina ocupată. „Bugetul identifică canalele de finanțare preconizate. Moscova finanțează instituțiile prin care intenționează să mențină controlul”, conchide autorul analizei. El avertizează însă că eșecurile militare, deteriorarea utilităților, cererea redusă, expunerea la sancțiuni și dependența de subvențiile federale ar putea submina planul de integrare dorit de Kremlin — iar Moscova nu are nicio garanție că va reuși.
