Jurnalistul Andrei Luca Popescu povestește, într-un articol de opinie publicat în Panorama: „Aș dori să semnalez practica de „fermă de troli” a paginii de Facebook Elena Lasconi, pe care am întâlnit-o și la AUR”. Ce s-a întâmplat?
„S-a găsit fermă cu troli în subsol la Aspen, la Geoană”, a arătat cu degetul prezidențiabila Elena Lasconi. Și a scos pe masă două fotografii de filaj și un Google Maps, în care Mircea Geoană și dubiosul israelian Tal Hanan, coordonatorul unor operațiuni internaționale de influențare a alegerilor prin „ferme de troli” pe social media, apar fiecare separat, în treaba lui.
Noi, electoratul, ar trebui să credem că Hanan prostește pe Facebook alegătorii români pentru Geoană, ba chiar că pune hackerii cei răi să fure alegerile sau să compromită adversari politici, doar pentru că în spatele lor, în poze, apare același gard al Institutului Aspen, fieful lui Geoană.
Și pentru că, nu-i așa, am citit investigația Guardian despre ce învârte acest Tal Hanan prin lumea largă. Ca efect, noi ar trebui să exclamăm revoltați: vai, Geoană fură alegerile cu hackeri israelieni și cu troli (am auzit că-i folosește Rusia, e nasol). Ceea ce mulți au și făcut, dând curs punerii în scenă a Elenei Lasconi.
Copie după „acasă la Vântu”
Sunt multe probleme cu această copie mizeră și palidă a magistralului episod băsescian „Geoană, în vizită la mogulul Vîntu acasă”, din 2009. Să le luăm pe rând, în ordinea gradului lor de certitudine și gravitate.
În primul rând, dacă ne dăm cu puțină apă rece pe față, tabloul mare arată așa: în timp ce Elena Lasconi îl acuză pe Mircea Geoană că ar folosi presupuse metode securiste și murdare de a influența alegerile prezidențiale – nu știm cum, ce și în ce fel, doar că un „bad guy” israelian a fost la gard la Aspen și putem presupune că a și intrat înăuntru –, cea care deocamdată folosește cât se poate de dezinvolt metode securiste și murdare este chiar Elena Lasconi.
Dânsa, în cel mai pur stil securistic al ultimelor decenii, aruncă pe piață niște fotografii și informații „cu parfum de credibilitate”, vorba odată reputatei reviste Academia Cațavencu, pe care mai are și prostul tupeu de a susține că le-a obținut de la „niște jurnaliști”.
Unii tronează seară de seară în studiourile televiziunilor
Aici, recunosc că Lasconi mi-a râcâit cojița bubei de jurnalist. În ciuda părerii tot mai generalizate că „presa e vândută”, cei care ne mai facem meseria onest și profesionist în micuțul nostru jurnalism românesc avem o mare durere.