Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, atrage atenția asupra modului greșit de comparare a costurilor între sursele tradiționale și cele regenerabile de energie. El subliniază că evaluarea corectă ar trebui să includă toate cheltuielile necesare asigurării continuității furnizării de energie.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, contestă comparațiile simple între costurile energiei din cărbune și gaze versus cele fotovoltaice și eoliene. El subliniază că analizele omite costurile esențiale pentru continuitatea alimentării, cum ar fi stocarea și echilibrarea.
Într-o analiză detaliată pe LinkedIn, Chisăliță argumentează că nu ar trebui luat în considerare doar costul producerii unui MWh atunci când soarele strălucește sau vântul bate, ci și costurile asigurării energiei constante.
Pentru a avea o comparație echitabilă, Chisăliță propune ca toate tehnologiile să fie evaluate pe baza capacității de a furniza energie 24 de ore din 24, 365 de zile pe an. Aceasta ar include și costurile pentru infrastructura necesară transformării energiei variabile în alimentare constantă.
El estimează că, pentru un consumator industrial, costul energiei fotovoltaice capabil să asigure continuitatea ar putea ajunge la 200–350 €/MWh, comparativ cu 145–235 €/MWh pentru cărbune și 130–200 €/MWh pentru gaz. În cazul consumatorilor casnici, aceste costuri ar putea fi și mai mari.
Chisăliță subliniază diferența dintre costul producerii și al disponibilității energiei. El explică faptul că energia produsă la prânz, la un preț mic sau zero, nu este același lucru cu energia disponibilă în orele de vârf, când prețurile pot crește semnificativ.
El critică și comparațiile pe termen lung care ignoră necesitatea înlocuirii echipamentelor. Chisăliță susține că astfel de analize manipulează rezultatele prin omisiuni strategice.
În contextul politicilor climatice europene, Chisăliță recunoaște că o parte din costurile ridicate ale cărbunelui sunt rezultatul unor decizii politice deliberate, nu doar al factorilor tehnologici.
În final, Chisăliță afirmă că testul real al unei tehnologii este impactul asupra facturii finale a consumatorului, nu doar prețul MWh produs. El subliniază că toți consumatorii plătesc pentru întregul sistem necesar livrării energiei, nu doar pentru costurile inițiale ale panourilor sau turbinelor.
