Românii o duc mai bine decât acum 20 de ani, pentru că țara noastră a făcut progrese la indicatorii sociali economici necesari în țări cu economie de piață și democrații, la fel ca și celelalte țări din Uniunea Europeană. Sunt plusuri dar și minusuri ale progresului din România, care apar într-un raport al Băncii Mondiale. Aspectul negativ cel mai pronunțat este însă că nu prea mai sunt mulți români care să se bucure de aceste realizări, din cauza declinului demografic accentuat.
În ultimii 20 de ani, țara noastră a trecut prin schimbări profunde.
La începutul anilor 2000, aproximativ 8% din populația României se afla în pragul sărăciei. Conform definiției acceptate de majoritatea specialiștilor în științe politice și economie, pragul de sărăcie îl reprezintă un venit de sub 2,15 dolari pe zi, în raport cu paritatea puterii de cumpărare. În 2009, pragul acesta scăzuse deja la 3,1%, iar, după o nouă creștere, avea să se stabilizeze în jurul cifrei de 2%, care se menține și astăzi, arată datele Băncii Mondiale, preluate de PsNews.
Speranța de viață în România a crescut și ea substanțial în ultimii 23 de ani. Asta ca urmare a îmbunătățirii condițiilor de viață, pe de o parte, și a îmbunătățirii sistemului medical, pe de altă parte. Desigur, și alți factori precum o alimentație mai sănătoasă, pot contribui la această situație. Dacă în 2000 speranța de viață în România era de doar 70 de ani, astăzi speranța de viață este de 76 de ani. Speranța de viață și sărăcia sunt strâns legate și era de așteptat ca odată cu scoaterea mai multor români din zona de sărăcie lucie, speranța de viață să crească.
Produsul Intern Brut, și mai ales Produsul Intern Brut per capita, un indicator mai relevant, a cunoscut o creștere spectaculoasă în ultimii 23 de ani. Dacă în 2000 PIB-ul per capita în țară era de doar 1,659,9 dolari, un nivel comparabil cu unele state africane, iată că astăzi acesta a ajuns la 14,858.2 dolari. Vorbim despre o creștere de aproape 9 ori a acestui indicator. PIB-ul per capita a început să se mărească substanțial în special după intrarea României în UE – creștere de aproximativ 500 de dolari anual.
La fel de important de notat e că inflația a scăzut dramatic în ultimii 23 de ani. Deși astăzi România se confruntă cu o inflație galopantă, situația nu este nici pe departe mai rea decât la începutul anilor 2000. Atunci România se confrunta cu o inflație uriașă, de 45,7%. Astăzi, în contextul unei crize energetice majore, inflația se află în jurul cifrei de 15%. Rata șomajului a scăzut și ea, de la 7% în anii 2000, la 5,2% în 2021.
Și alți indicatori în afara celor socio-economici merită amintiți pentru o imagine cât mai clară. Pe partea de mediu, România și-a redus emisiile de carbon de la 4 tone metrice per capita, la 3,8 tone metrice per capita. Deși tăierile ilegale de copaci continuă să reprezinte o problemă majoră, astăzi România are mai multă pădure decât avea la începutul anilor 2000, de 27,7% suprafață de pădure în anii 2000, la 30,1% în 2020. A scăzut de asemenea și numărul omuciderilor la 100.000 de locuitori, de la 3/100.000, la începutul anilor 2000, la 1/100.000 de locuitori în 2020. În fine, dacă la începutul anilor 2000, doar 4% din populația României avea acces la internet, astăzi numai puțin de 84% din totalul populației are acces la internet.
Care sunt părțile negative
Cel mai important „minus” este că în ciuda îmbunătățirii condițiilor de viață, populația țării este în declin. În anii 2000 aveam o populație de 22,4 milioane de cetățeni, dar în 2021 populația României era de numai 19,1 milioane. Investițiile străine directe sunt și ele în scădere, de la un vârf de 9% din PIB în 2006, la doar 3,7% din PIB în 2021. Instabilitatea politică, infrastructura proastă, fiscalitatea, dar și o formă de politici mercantile ar putea fi doar câteva dintre motivele pentru care firmele străine sunt tot mai rezervate în a investi masiv în țara noastră. În fine, am mai putea menționa la minusuri, o creștere constantă a datoriei guvernamentale, de la 27,8% din PIB, la începutul anilor 2000, la 57,1% din PIB în 2021. Cu o rată atât de mare a datoriilor, țara noastră riscă să nu mai găsească creditori, iar o criză financiară masivă poate trimite țara în recesiune. Prin urmare, indicat ar fi să se mențină un nivel acceptabil al datoriei guvernamentale.