Programul SAFE al României, destinat achizițiilor militare, va canaliza o mare parte a fondurilor către companii din Franța și Germania. Aurel Cazacu, expert în industria de apărare, sugerează strategii pentru revitalizarea producției autohtone.
Guvernul României a anunțat un plan de achiziții militare pentru MApN, în valoare de aproximativ 9,53 miliarde de euro. Acest plan, parte a programului SAFE, include 21 de proiecte majore precum transportoare blindate Piranha 5, vehicule multifuncționale și elicoptere multi-misiune H225M.
România urmărește ca aceste achiziții să fie realizate prin licitații transparente, în colaborare cu alte state UE, respectând criterii de origine europeană și din Spațiul Economic European/Ucraina. Totuși, având în vedere capacitățile limitate ale industriei românești de armament, o mare parte a fondurilor va ajunge la companii din Germania și Franța.
Autoritățile române își doresc ca o parte semnificativă a sistemelor să fie produse local, pentru a stimula industria autohtonă. „Cele mai consistente programe ale României au o condiție de producție în țară de minimum 50%,” conform unui comunicat al CSAT.
Negocierile pentru aceste achiziții vor continua până în luna mai, când se vor semna contractele. Plățile sunt programate pentru perioada 2027-2030. În contextul curselor de înarmare din Europa, negocierile privind producția locală ar putea fi dificile.
Aurel Cazacu, cu experiență vastă în sector, explică importanța integrării producției locale în contracte. El subliniază necesitatea unui capitol de offset care să prevadă producția locală de componente și asamblarea finală în România.
Cazacu sugerează că muniția pentru sistemele achiziționate ar trebui produsă local, pentru a asigura independența și eficiența logistică. El exemplifică cu modelul polonez al avionului F-16, care a generat profituri substanțiale prin offset.
Expertul susține că România are capacitatea umană necesară pentru a produce componentele armamentului, dar este esențial să se negocieze contracte care să permită transferul de tehnologie și exportul ulterior al produselor fabricate local.
În final, Cazacu subliniază că firmele occidentale sunt interesate de colaborarea cu industria românească, datorită poziției strategice a țării și relațiilor economice favorabile. El avertizează însă că succesul depinde de capacitatea statului român de a negocia și a pune specialiști în funcții cheie.
