Voci din societatea civilă și de pe scena politică solicită ca foștii premieri responsabili de criza fiscală actuală să fie trași la răspundere judiciară pentru daunele produse economiei naționale.
Deși infracțiunea de „subminare a economiei naționale” nu mai există în legislația actuală, experții juridici avertizează că există alte mecanisme legale prin care oficialii pot răspunde pentru gestionarea dezastruoasă a finanțelor publice.
Context: România pe marginea prăpastiei economice
După patru ani de guvernare în care s-au succedat doi premieri PNL și unul PSD, România s-a confruntat cu o deteriorare dramatică a situației economice. Țara noastră a ajuns să înregistreze cea mai mare inflație din Uniunea Europeană și cel mai mare deficit bugetar din blocul comunitar, în ciuda avertismentelor repetate ale cetățenilor, economiștilor, opoziției și instituțiilor internaționale.
Actualul premier, Ilie Bolojan, recunoaște că haosul generat de predecesorii săi – Marcel Ciolacu (PSD), Nicolae Ciucă (PNL) și Florin Cîțu (PNL) – necesită măsuri drastice de redresare, care implică sacrificii majore din partea populației prin majorarea TVA-ului, a accizelor și a diverselor impozite.
Dispariția infracțiunii din legislația actuală
Infracțiunea de subminare a economiei naționale a existat în Codul penal din perioada comunistă, fiind reglementată prin Legea nr. 15/1968, articolul 165, care stipula:
„Fapta de a folosi o organizaţie din cele prevăzute în art. 145, ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natura sa submineze economia naţională, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este detenţiune pe viaţa şi confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii”.
Din 2014, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal (Legea nr. 286/2009), această infracțiune a fost eliminată. Decizia legiuitorului a vizat armonizarea legislației naționale cu cea europeană, adaptarea la noile realități sociale și economice, respectiv protejarea valorilor sociale prin alte tipuri de infracțiuni, precum cele de corupție, spălare de bani sau abuz în serviciu.
Încercări de reintroducere a infracțiunii
De-a lungul anilor, diverse personalități și formațiuni politice au promovat inițiative legislative pentru reincriminarea acestei fapte. În 2016, deputatul PSD Ninel Peia a propus „Legea Conștiinței Naționale”, care includea reintroducerea subminării economiei naționale. În 2021, avocatul Dan Chitic a promovat „Legea Suveranității”, iar în 2022 senatoarea Diana Șoșoacă a depus proiectul „Legea suveranității – Legea pentru protejarea interesului superior și suveran al poporului și al cetățeanului român”. În 2024, George Simion a inclus un proiect similar în „Planul Simion” pentru alegerile prezidențiale.
Niciuna dintre aceste inițiative nu a avut succes, fie că nu a primit votul majorității parlamentare, fie că nici măcar nu a ajuns la vot.
Alternative juridice existente
Experții juridici susțin că există deja mecanisme legale pentru tragerea la răspundere a oficialilor care produc pagube prin gestionarea defectuoasă a banului public. Avocatul Toni Neacșu, fost judecător, explică, conform ziare.com:
„Cadrul juridic actual permite atragerea răspunderii penale a membrilor Guvernului pentru gestionarea dezastruoasă a bugetului public. Nu e nevoie de inventarea unor infracțiuni de pe vremea comunismului, care oricum nu s-ar putea aplica retroactiv. Exista o lege a responsabilității ministeriale (Legea 115/1999), iar Codul penal e plin de infracțiuni în care astfel de fapte ar putea fi încadrate, desigur, doar dacă se face dovada fie a unor acte de corupție, fie încălcarea cu intenție a unor legi referitoare la buna administrare a finanțelor publice, fie de neglijență în aplicarea acestora”.
Infracțiunea de trădare și limitele aplicabilității
În Codul penal actual există infracțiunea de trădare (art. 394), pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, care include printre altele „subminarea economică, politică sau a capacității de apărare a statului”. Există și infracțiunea de înaltă trădare (art. 398), aplicabilă președintelui sau membrilor CSAT, cu pedepse ce pot ajunge la detențiunea pe viață.
Cu toate acestea, experții avertizează asupra limitelor aplicabilității acestor prevederi în contextul deficitului bugetar actual. Toni Neacșu precizează:
„Este exagerat sa se vorbească despre trădare în acest context, pentru simplul considerent că aceasta presupune intrarea în contact cu o putere străină, pentru a suprima suveranitatea sau independența României. Soluția e aplicarea strictă a legilor actuale, controale serioase ale Curții de Conturi, cea care veghează chiar la legalitatea cheltuielilor publice, autosesizări ale Parchetului General, iar nu apelul retoric la soluții penale iluzorii”.
Perspectiva societății civile
În rândul societății civile persistă îngrijorarea că astfel de situații se vor repeta în absența unei responsabilități reale a liderilor politici pentru deciziile cu impact negativ asupra economiei. Criticile se concentrează pe principiul că „nimeni nu răspunde, cetățenii plătesc”, în condițiile în care costurile crizei fiscale sunt transferate asupra populației prin majorări de taxe și impozite.
Evoluția istorică a legislației penale
Codul penal actual a fost adoptat în 2009 și a intrat în vigoare în februarie 2014, înlocuind Codul din 1968. Acesta din urmă fusese modificat treptat din 1990 pentru eliminarea prevederilor specifice regimului comunist, inclusiv infracțiuni precum propaganda împotriva orânduirii socialiste sau subminarea economiei naționale.
Primul cod penal modern din România a fost introdus de Alexandru Ioan Cuza în 1864, inspirat din Codul penal francez al lui Napoleon, adaptat contextului românesc. Acesta a introdus principii moderne precum egalitatea în fața legii și abolirea pedepselor corporale și a torturii.
