Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a cerut ca Uniunea Europeană să primească mai multă putere asupra guvernelor naționale, inclusiv în domeniul politicii externe, la mai puțin de o zi după ce Ungaria a votat pentru înlăturarea lui Viktor Orbán.
Propunerea vizează înlocuirea dreptului de veto cu votul majoritar în chestiuni precum sancțiunile împotriva Rusiei sau fondurile pentru Ucraina, o inițiativă care a stârnit controverse în rândul statelor membre.
„Trecerea la votul cu majoritate calificată în politica externă este o modalitate importantă de a evita blocajele sistemice, așa cum am văzut în trecut”, a declarat von der Leyen, citată de Politico Europe, îndemnând guvernele europene „să folosească momentul actual”.
Sub conducerea lui Viktor Orbán, aflat la putere timp de 16 ani, Ungaria a blocat frecvent decizii importante ale UE. Odată cu venirea la putere a lui Péter Magyar, liderii europeni consideră că s-a deschis fereastra de oportunitate pentru reformarea modului de luare a deciziilor.
Controverse și riscuri: de la dreptul de veto la Europa cu mai multe viteze
Propunerea eliminării dreptului de veto este una extrem de sensibilă pentru statele membre, în special pentru cele din eșalonul doi de influență, care se tem că Bruxelles-ul ar putea crea un monopol de putere la vârful Uniunii. România, deși nu și-a exercitat niciodată dreptul de veto și a cerut chiar anularea acestuia atât în 2023, prin fostul ministru Bogdan Aurescu, cât și recent, prin premierul Ilie Bolojan, are o poziție nuanțată în acest dezbatere.
Radu Carp, politolog, explică pentru Gândul că adevărata problemă nu este restricționarea dreptului de veto, ci lipsa unui consens larg pe marile dosare de politică externă. „Problema nu e votul, o majoritate calificată, ci faptul că pe marile dosare de politică externă nu există un consens mai larg. Atunci, indiferent ce formulă s-ar adopta, divergențele ar rămâne. Chiar și după căderea guvernului Orbán, nu se poate forma un consens”, a declarat Carp.
Referitor la temutul concept al unei „Europe cu două viteze”, Carp consideră că dihotomia este falsă. „Europa funcționează cu mai multe viteze, de fapt. Există formule de cooperare întărită între diverse state la mai multe paliere. Uniunea Europeană întotdeauna a funcționat inegal, cu mai multe viteze în funcție de politică. Sunt state mai interesate să ducă integrarea într-un domeniu, altele în alt domeniu”, a argumentat politologul.
România: între influență reală și riscul rămânerii în urmă
Deși România nu s-a aflat în prim-planul deciziilor mediatice, Carp susține că țara noastră are o influență reală la masa negocierilor. „România are un număr de voturi care îi oferă o poziție mediu spre înaltă. Aceste 29 de voturi sunt negociate foarte strâns. Nu dăm aceste voturi necondiționat unei țări sau alteia. România continuă să fie un beneficiar net al fondurilor europene, iar asta este rezultatul unei negocieri”, a explicat Carp.
Pe de altă parte, Radu Magdin, politolog, avertizează că eliminarea dreptului de veto nu va elimina votul statelor, ci doar posibilitatea de blocaj din partea a 1-2-3 state, așa cum a făcut Ungaria. „Trecerea la votul cu majoritate calificată (QMV) nu este o eliminare a dreptului de vot. Toate statele vor vota în continuare. Ce înseamnă, de fapt, trecerea de la unanimitate la QMV este eliminarea posibilității de blocare a deciziilor majore ale UE de către 1-2-3 state. Această propunere vine ca răspuns la interferențele persistente, de ani de zile, ale Rusiei în politica europeană”, a declarat Magdin.
În ceea ce privește poziția României, Magdin este mai puțin optimist decât Carp. El atrage atenția că, dacă nu accelerează ritmul, România riscă să rămână în urma statelor-locomotivă. „Dacă nu învățăm cum să facem lucrurile mai bine și mai repede, putem ajunge la câteva viteze distanță în urma nucleului de aproximativ 12 state-locomotivă care conduc în dezvoltarea UE”, a avertizat analistul.
Magdin explică și percepția potrivit căreia Comisia Europeană ar avea o putere excesivă. „Comisia Europeană are dreptul și obligația de a înainta cea mai mare parte a propunerilor normative. Ceea ce poate a fost o inițiativă venită din Consiliu va ajunge să fie transpusă în propunere legislativă tot de către Comisie. De aceea, de multe ori, Comisia pare a fi într-o poziție de putere excesivă. În realitate, dacă statele membre consideră că și-a depășit atribuțiile, Consiliul poate interveni”, a concluzionat Magdin.
Propunerea lui von der Leyen urmează să fie dezbătută de statele membre, care trebuie să fie de acord cu orice modificare a tratatelor.
