Armata americană a elaborat noi planuri de atac asupra Iranului, care includ posibilitatea folosirii bombei GBU-43/B, cunoscută drept „mama tuturor bombelor”. Oficiali americani citați de CNN spun că arma ar viza infrastructura energetică și obiective nucleare, inclusiv complexul Pickaxe Mountain, deși eficiența sa militară reală este pusă sub semnul întrebării.
Potrivit mai multor oficiali americani familiarizați cu planurile militare, folosirea bombei MOAB (Massive Ordnance Air Blast), cea mai puternică armă nenucleară din arsenalul SUA, pentru prima dată împotriva Iranului, ar reprezenta o escaladare majoră a conflictului. Sursele citate de CNN spun însă că există îndoieli serioase privind capacitatea acestei bombe de a atinge obiectivele strategice anunțate de Trump sau de a schimba raportul de forțe din război.
De câteva luni, președintele și consilierii săi caută variante care să marcheze un final „definitiv” al conflictului, cel puțin din punct de vedere al comunicării publice. Administrația este conștientă că războiul a devenit tot mai nepopular în rândul americanilor.
În ultimele săptămâni, la Casa Albă au avut loc mai multe reuniuni pe tema opțiunilor disponibile privind Iranul. Trump a declarat public că nu va iniția noi acțiuni militare înainte de alegerile de la jumătatea mandatului, însă mai mulți consilieri au spus, în privat, că nu știu dacă această poziție este fermă sau dacă președintele s-ar putea răzgândi până în ziua scrutinului.
Planuri care vizează infrastructura energetică
Trump a cerut armatei să pregătească noi planuri de atac împotriva unor ținte iraniene, printre care „mai multe care țin de infrastructura energetică”, a declarat pentru CNN una dintre surse. Aceeași persoană a precizat că formularea folosită pentru momentul loviturii ar fi „înainte de retragerea forțelor americane din aria de responsabilitate a CENTCOM”, ceea ce ar sugera un scenariu în care administrația lovește, declară victoria și retrage rapid trupele.
O a doua sursă a confirmat pentru CNN că planurile militare privind obiectivele nucleare iraniene, inclusiv complexul Pickaxe Mountain, includ explicit varianta utilizării bombei MOAB. Trump a amenințat în mod repetat, în ultimele luni, că va lovi Pickaxe, locul unde SUA și Israelul cred că Teheranul ar fi depozitat componente ale programului său nuclear. Amenințările au continuat chiar și după ce operațiunile militare de amploare au fost suspendate la începutul acestui an, președintele insistând că obiectivul rămâne împiedicarea Iranului de a obține vreodată o armă nucleară.
Un alt oficial american a explicat că armata pregătește o gamă largă de variante pentru factorii de decizie, de la atacuri reduse ca intensitate până la operațiuni ample. Pentru țintele mai dificile, aflate la mare adâncime sub pământ, sunt necesare bombe de dimensiuni mari, iar MOAB este cea mai puternică dintre acestea, a precizat oficialul.
Eficiență militară pusă la îndoială
Sursele citate de CNN ridică însă semne de întrebare privind capacitatea reală a bombei MOAB de a distruge instalațiile nucleare iraniene sau alte obiective aflate la mare adâncime. Deși bomba, ghidată prin GPS, poate distruge o suprafață echivalentă cu nouă cvartale urbane, este puțin probabil să poată penetra suficient de adânc pentru a scoate din funcțiune presupusele instalații de la Pickaxe, protejate, se crede, de straturi de granit, și alte obiective nucleare iraniene rămase intacte.
„MOAB este o armă de mari dimensiuni, destinată în principal operațiunilor de impact psihologic. Este eficientă pentru distrugerea unor suprafețe foarte mari, dar nu pentru multe alte tipuri de misiuni”, a declarat pentru CNN o a treia sursă familiarizată cu discuțiile privind planificarea militară pentru Iran. „Cu siguranță, nu este concepută ca un focos destinat penetrării la mare adâncime”.
Dacă ar fi folosită, bomba ar provoca efecte devastatoare la suprafață, mai degrabă decât în profunzime, potrivit acelorași surse. Raza mare a exploziei ar ridica aproape sigur îngrijorări legate de victime civile, în special dacă ținta ar fi infrastructură iraniană aflată în apropierea zonelor locuite sau a unor obiective nemilitare.
O armă pentru efectul psihologic
Cu toate acestea, Trump ar putea alege MOAB tocmai ca armă psihologică, într-un moment în care regimul de la Teheran pare hotărât să reziste și nu dă semne că ar accepta cererile diplomatice americane. Oficialii avertizează că folosirea bombei este puțin probabil să determine capitularea Iranului sau o victorie militară strategică, dar i-ar putea oferi lui Trump o opțiune de a schimba percepția asupra conflictului, fără reluarea imediată a unor operațiuni ample.
„Din păcate, președintele SUA s-a pus singur într-o situație în care este aproape obligat să facă ceva. Iar în lipsa muniției concepute pentru a penetra la asemenea adâncimi, trebuie să iei în calcul efectele psihologice, pentru care MOAB este foarte potrivită”, a mai spus a treia sursă, familiarizată cu discuțiile recente de planificare militară.
Mulți oficiali din administrație, dar și analiști independenți, sunt de acord că singura cale spre o înfrângere decisivă a Iranului ar fi o operațiune majoră cu trupe terestre, un angajament ce ar putea costa mii de vieți americane. Pentagonul are în vedere toate scenariile posibile, inclusiv acesta, însă, în prezent, niciun oficial din administrație nu susține o acțiune de o asemenea amploare.
Trump a lăsat de înțeles că nu dorește trimiterea de trupe americane pe teren în Iran. Nerăbdarea sa de a încheia rapid conflictul se lovește însă de o dilemă politică: președintele știe cât de nepopular a devenit războiul, dar nu a reușit până acum să obțină un acord diplomatic care să îl încheie.
O a patra sursă, familiarizată cu discuțiile recente de la Pentagon privind Iranul, a spus pentru CNN că militarii au pregătit și variante care ar echivala cu un „spectacol de artificii”, menite să îi ofere lui Trump o ieșire din conflict, chiar dacă loviturile nu ar atinge obiectivele declarate inițial la începutul războiului.
Potrivit unei a cincea surse, un oficial american, următoarea rotație a trupelor americane din aria de responsabilitate a CENTCOM este așteptată în următoarele săptămâni. Oficialul a admis că este posibil ca o parte dintre militarii care vor pleca din regiune să nu fie înlocuiți.
Întrebat despre aceste planuri, un oficial al Casei Albe a spus pentru CNN că administrația nu comentează planuri militare sensibile, care ar putea exista sau nu, adăugând: „Președintele Trump menține toate opțiunile pe masă pentru a se asigura că Iranul nu va putea deține niciodată o armă nucleară”.
Istoricul bombei MOAB
Bomba MOAB a fost dezvoltată în timpul războiului din Irak. Este o armă cu explozie aeriană, care detonează înainte de a atinge solul, proiectând o undă de șoc puternică în toate direcțiile. În timpul testelor finale, în 2003, oficiali militari declarau pentru CNN că arma fusese concepută în principal pentru „operațiuni psihologice”, militarii sperând atunci ca o explozie de asemenea amploare să provoace panică în rândul trupelor irakiene și să le determine să se predea.
În forma sa inițială, MOAB era gândită pentru atacarea unor formațiuni mari de trupe și echipamente militare sau a unor buncăre fortificate aflate deasupra solului. Ulterior, lista țintelor potențiale a fost extinsă și la obiective îngropate sub suprafețe mai puțin dure, precum peșteri și tuneluri.
Trump este primul președinte american care a ordonat folosirea bombei MOAB. În primul său mandat, în 2017, el a autorizat armata să folosească cea mai puternică bombă nenucleară din arsenalul SUA împotriva unor poziții ale grupării Stat Islamic din Afganistan. Atacul a vizat o rețea de tuneluri subterane fortificate, folosite de luptătorii ISIS pentru a organiza atacuri împotriva forțelor guvernamentale. Potrivit oficialilor afgani, 36 de membri ai grupării au fost uciși, iar explozia a distrus trei tuneluri subterane, arme și muniție, fără ca vreun civil să fie rănit, conform oficialilor afgani și americani de la acea vreme.
La momentul respectiv, bombardamentul a marcat o schimbare de atitudine notabilă pentru Trump, care, în timpul primei sale campanii electorale, promovase o politică externă izolaționistă, sub sloganul „America pe primul loc”. După atacul din 2017, oficialii militari americani au fost întrebați dacă folosirea unei bombe de 21.600 de livre, aproximativ 9,8 tone, fusese necesară pentru ținta respectivă. Armata s-ar putea confrunta cu întrebări similare dacă arma va fi folosită și împotriva Iranului.
