În mai puțin de un an, între alegerile prezidențiale din 24 noiembrie 2024 și 16 septembrie 2025, statul român a emis 2.843 de mandate de securitate națională (MSN) – cele mai intruzive instrumente de supraveghere legală – fără ca vreuna să fie respinsă de Parchetul General sau de ÎCCJ.
Datele oficiale, obținute de Gândul prin Legea 544/2001, dezvăluie un sistem în care serviciile de informații obțin automat autorizații pentru interceptări, filaj, GPS, percheziții și acces la tranzacții financiare, ridicând semne grave de întrebare privind protecția drepturilor fundamentale.
8.603 mandate în 3 ani: Record sub Iohannis, Bolojan și Dan
Cifrele sunt și mai alarmante: 8.603 mandate emise în ultimii 3 ani, sub mandatul fostei șefe ÎCCJ Corina Corbu, în perioada finală a președinției lui Klaus Iohannis, interimatul lui Ilie Bolojan la Cotroceni și începutul mandatului lui Nicușor Dan. Nicio cerere respinsă – nici de Parchet, nici de judecătorii specializați ai Curții Supreme.
Perioada analizată acoperă alegerile prezidențiale „cu surprize” din 2024, campania tensionată și dosarul „Georgescu” – trimis în judecată pe 16 septembrie 2025 pentru presupuse amenințări la ordinea constituțională. Mandatele au fost solicitate de structurile de informații, avizate de Procurorul General și aprobate de ÎCCJ.
Ce permite un mandat de securitate națională?
Conform legii, un MSN autorizează:
- Interceptarea și înregistrarea comunicațiilor (telefon, e-mail, mesaje) – inclusiv ale persoanelor de contact;
- Căutarea, ridicarea și repunerea obiectelor în spații private;
- Instalarea de tehnică de interceptare (microfoane, camere);
- Filaj, localizare și urmărire prin GPS;
- Interceptarea trimiterilor poștale;
- Accesul la tranzacții financiare.
Aceste măsuri pot viza zeci de mii de persoane indirect, prin rețelele de contact ale țintelor principale.
Un sistem fără filtre: 100% aprobare, judecătorii-ștampilă
Faptul că niciun mandat nu a fost respins în ultimii ani indică o lipsă totală de control judiciar real. Judecătorii ÎCCJ și procurorii generali acționează ca o „ștampilă” pentru SRI și restul serviciilor de informații, ridicând întrebări privind independența justiției și respectarea Convenției Europene a Drepturilor Omului (art. 8 – dreptul la viață privată).
„Este un sistem opac, în care cetățeanul nu are nicio cale de apărare. Mandatele sunt secrete, nu există notificări post-factum, iar controlul parlamentar este formal”, comentează un expert în drept constituțional, sub protecția anonimatului.
Contextul politic: Alegeri, tensiuni și „siguranță națională”
Perioada 2024-2025 a fost marcată de:
- Alegeri prezidențiale cu rezultate neașteptate;
- Tensiuni geopolitice (războiul din Ucraina, drone rusești);
- Dosare de „înaltă trădare” și „amenințare la ordinea constituțională”;
- Creșterea influenței AUR și a discursului anti-sistem.
Serviciile au justificat mandatele prin „protecția democrației” și „contracararea interferențelor străine”. Însă absența oricărui refuz ridică suspiciuni de abuz – de la monitorizarea opozanților politici la jurnaliști și activiști.
Concluzie: România, stat de supraveghere?
Cu peste 2.800 de mandate în 10 luni, România se apropie de practicile statelor autoritare în materie de supraveghere. Lipsa transparenței, a controlului judiciar real și a notificărilor lasă cetățenii vulnerabili în fața unui aparat de securitate discreționar.
Întrebarea rămâne: cine supraveghează supraveghetorii?
