Majoritatea deputaților Grupului minorităților naționale nu vor să voteze Guvernul propus de premierul desemnat Siegfried Mureșan. Este o poziție neobișnuită pentru un grup care, în ultimele decenii, a susținut de regulă formulele guvernamentale sau a evitat să se poziționeze deschis în opoziție. Motivul ar fi teama legată de proiectul de reducere a numărului de parlamentari.
Cei mai mulți dintre cei 17 deputați ai minorităților naționale, altele decât cea maghiară, ar fi refuzat să sprijine Cabinetul Mureșan, după discuțiile purtate în această săptămână cu premierul desemnat.
Reprezentanții minorităților s-ar teme că proiectul de reducere a numărului de parlamentari, susținut mai ales de PNL și USR, până spre 300 de mandate, le-ar putea afecta reprezentarea parlamentară. Acesta ar fi motivul invocat pentru refuzul sprijinului. UDMR ar fi, potrivit acelorași informații, de acord cu o reducere mai puțin amplă.
Informația capătă greutate în contextul în care Siegfried Mureșan anunțase, încă de la începutul negocierilor, că intenționează să discute cu Grupul minorităților naționale abia după ce obține sprijinul PNL, USR și UDMR.
Un precedent rar în ultimele decenii
O astfel de poziționare este rară în istoria recentă a Parlamentului. Liderul de lungă durată al grupului, Varujan Pambuccian, explica în octombrie 2021 că formațiunea sa a votat „în mod constant” pentru stabilitate.
„Până acum, grupul nostru parlamentar, în mod constant, a votat pentru stabilitate”, declara Pambuccian în plenul Parlamentului, cu ocazia votului asupra Cabinetului Dacian Cioloș.
Grupul nu avusese însă atunci o poziție unitară. Pambuccian anunțase vot liber pentru deputații săi: unii urmau să susțină Guvernul Cioloș, alții să nu voteze deloc. Executivul propus de Cioloș nu a primit votul de învestitură.
La doar o lună distanță, poziția minorităților s-a schimbat radical odată cu formarea Guvernului Nicolae Ciucă. Pambuccian anunța atunci că grupul avea să devină parte a noii majorități și să participe „extrem de activ” la susținerea guvernării.
Precedentul Croitoru, din 2009
Unul dintre cele mai clare episoade în care minoritățile au refuzat un premier desemnat s-a petrecut în 2009, în plină criză politică declanșată de căderea Guvernului Boc.
Președintele Traian Băsescu îl desemnase atunci premier pe Lucian Croitoru, în timp ce PSD, PNL, UDMR și minoritățile susțineau candidatura lui Klaus Iohannis.
În urma consultărilor din 20 octombrie 2009, reprezentanții minorităților i-au comunicat lui Croitoru că nu îi acordă sprijinul și că rămân de partea propunerii Iohannis. Pambuccian anunțase, înaintea votului, o formulă și mai neobișnuită: deputații minorităților urmau să fie prezenți în plen, dar să nu voteze deloc Cabinetul Croitoru, pentru a marca faptul că îl recunoșteau pe Iohannis drept candidatul lor.
Guvernul Croitoru a fost respins la 4 noiembrie 2009, cu 189 de voturi pentru și 250 împotrivă. Sursele din epocă nu coincid asupra modului exact în care au fost numărate opțiunile parlamentarilor minorităților, dar poziția politică a grupului fusese clară: Cabinetul Croitoru nu se bucura de sprijinul lor.
Alte momente de vot neunitar
Au mai existat situații în care minoritățile nu au dat unui guvern un cec în alb, fără însă a merge până la refuz explicit. În 2017, înaintea învestirii Cabinetului Mihai Tudose, Pambuccian anunța posibilitatea unui vot neunitar. La votul efectiv, parlamentarii minorităților au avut libertate de opțiune.
O situație similară s-a petrecut în ianuarie 2018, înainte de formarea Guvernului Viorica Dăncilă. Pambuccian preciza atunci că minoritățile nu făceau parte din majoritatea parlamentară și amintea că, în legislatura începută în 2016, grupul nu avusese protocol de susținere cu niciun executiv.
Diferența față de situația actuală este că, în acele episoade, grupul a optat de regulă pentru vot liber sau neutralitate, nu pentru o poziție majoritară explicită de refuz.
Cazul Cabinetului Mureșan iese astfel din tiparul ultimelor decenii. Grupul minorităților a funcționat frecvent ca zonă de sprijin parlamentar pentru guverne, mai ales atunci când voturile sale puteau contribui la o majoritate stabilă, fără să fie însă obligat politic să susțină automat orice executiv. Precedentele Croitoru și Cioloș arată că, în perioade de criză politică, a existat și varianta refuzului sau a votului liber.
În privința Guvernului Mureșan, informațiile de până acum arată că majoritatea celor 17 deputați nu este dispusă să acorde votul de încredere. Grupul minorităților, tradițional o rezervă de voturi pentru stabilitate guvernamentală, devine astfel un obstacol suplimentar pentru premierul desemnat.
