Premierul desemnat Siegfried Mureșan urcă miercuri la tribuna Parlamentului cu un program de 372 de măsuri, dar cu doar 169-170 de voturi asigurate din partea PNL, USR și UDMR. Îi mai lipsesc peste 60 de voturi pentru cele 233 necesare învestiturii, iar toate sursele posibile de voturi vin cu o condiție care o anulează pe alta.
Guvernul condus de Siegfried Mureșan se prezintă miercuri, 30 septembrie, de la ora 13:00, în plenul reunit al Parlamentului. Premierul desemnat vine cu un program de 372 de măsuri și o listă de 16 miniștri, dar cu o problemă pe care niciun discurs nu o poate rezolva: numărul de voturi. Pentru învestitură sunt necesare cel puțin 233 de voturi „pentru”, iar partidele care îl susțin pe Mureșan îi asigură, potrivit înregistrărilor oficiale de pe site-urile celor două Camere, doar 169 de voturi. Mureșan însuși vorbește despre 170.
Diferența de peste 60 de voturi nu este un simplu detaliu de negociere. Ea rezumă întreaga săptămână premergătoare votului: fiecare sursă posibilă de voturi vine la pachet cu o condiție care o anulează pe alta.
Cinci luni de guverne care nu trec
Criza actuală a început pe 5 mai 2026, când Guvernul Ilie Bolojan a fost demis printr-o moțiune de cenzură inițiată de PSD, AUR și PACE – Întâi România. De atunci, țara este condusă de un guvern interimar, deși termenul constituțional de 45 de zile pentru interimat a expirat de mult fără vreo sancțiune. Guvernul actual nu poate face rectificarea bugetară de care România are nevoie, pentru că un executiv demis nu are această competență.
Președintele Nicușor Dan a desemnat, până la Mureșan, alți doi premieri, iar amândoi au ratat. Eugen Tomac nici nu a mai ajuns în Parlament: și-a depus mandatul după ce a constatat că nu poate strânge voturile de învestitură. Liberalul Adrian Veștea a ajuns la vot pe 22 iunie și a fost respins, cu 189 de voturi „pentru” și 23 „împotrivă”, în condițiile în care doar 287 din cei 465 de parlamentari fuseseră prezenți în sală. PSD a votat pentru guvernul Veștea, iar Ilie Bolojan, președintele PNL, a acuzat atunci „jocuri de culise” și trădări. Conducerea liberală a declarat din nou că nu mai intră la guvernare alături de PSD, mai mulți parlamentari liberali au fost excluși din partid, iar conducerile unor filiale acuzate de trădare au fost schimbate.
Numele lui Mureșan circula ca propunere comună a PNL, USR și UDMR încă de la finalul lunii iunie. Nicușor Dan a ezitat aproape trei luni să îl desemneze, invocând riscul unei noi nominalizări respinse în Parlament. Când a făcut-o totuși, în septembrie, președintele a admis că nu există o majoritate conturată și că a ales candidatul cu cele mai multe voturi declarate la consultări. Mureșan a primit astfel mandatul fără voturi asigurate, cu speranța că le va găsi pe parcurs.
Un program de continuitate, cu tăieri sensibile
Programul de guvernare a fost construit în cinci zile, împreună cu cele trei partide susținătoare, și depus sâmbătă la Senat: 372 de măsuri, 16 ministere și doar trei vicepremieri, fiecare cu portofoliu propriu. Mesajul politic este de continuitate față de reformele lui Bolojan, dar cu accent pe creșterea economică.
Pe partea fiscală, promisiunile sunt formulate cu prudență. TVA nu va crește, iar revenirea la 19% este promisă „de îndată ce se va putea”. O rectificare bugetară ar urma în 30 de zile de la învestire, fără ca deficitul să depășească ținta de 6,2% din PIB, iar bugetul pentru anul următor ar fi publicat până la 30 noiembrie.
Programul avansează și pe reforma statului: limitarea numărului de secretari de stat, interzicerea cumulului pensiei cu salariul la stat, comasarea ANAF cu Autoritatea Vamală și un ghișeu unic pentru acte, pașapoarte, permise și înmatriculări. Cel mai vizibil punct rămâne însă reducerea numărului de parlamentari de la 465 la 405, în linie cu datele recensământului.
Aici apare paradoxul întregii operațiuni: măsurile care plac electoratului sunt exact cele care sperie parlamentarii chemați să voteze. Un program care promite să taie sinecuri și locuri în Parlament le cere unor parlamentari să voteze, practic, pentru propria dispariție. Opoziția a criticat și conținutul programului: AUR susține că măsurile nu au costuri, termene și surse de finanțare clare, iar PSD acuză continuarea unui „model economic al dezastrului”.
Aritmetica voturilor nu se adună
Punctul de plecare pare solid pe hârtie: circa 80 de parlamentari PNL, 58 de la USR și 31 de la UDMR, adică 169 de mandate, sau 170, potrivit lui Mureșan. Nici acest nucleu nu este însă atât de compact cum arată la prima vedere. În PNL, cel puțin 16 parlamentari contestă conducerea lui Ilie Bolojan, iar cu mai puțin de o lună în urmă 11 liberali care susținuseră guvernul Veștea au fost înlăturați din funcțiile de conducere din Parlament. Un vot de învestitură este exact momentul în care resentimentele interne se pot transforma în absențe discrete.
De partea cealaltă, PSD și AUR adună împreună în jur de 218 mandate. Nu au majoritate, dar au suficient cât să blocheze orice guvern din care nu fac parte. Între cele două blocuri se află câteva zeci de parlamentari care, în mod normal, ar decide totul.
Prima țintă a lui Mureșan a fost Grupul minorităților naționale, 17 deputați care de trei decenii au votat aproape reflex pentru stabilitate. Surpriza a venit chiar de acolo: potrivit mai multor surse, majoritatea refuză să susțină cabinetul, motivul fiind chiar în programul de guvernare — reducerea numărului de parlamentari de la 465 la 405 le-ar putea pune mandatele în pericol. Deputata neafiliată a minorității italiene, Ioana Grosaru, a cerut Curții de Apel București anularea decretului prin care Nicușor Dan l-a desemnat pe Mureșan, susținând că guvernul ar trebui condus de cei care au câștigat alegerile. Demersul a fost respins public de 11 organizații ale comunității italiene, care spun că deputata nu vorbește în numele întregii comunități.
Un asemenea gest nu este nou. În toamna lui 2009, după căderea Guvernului Boc, Traian Băsescu l-a desemnat pe Lucian Croitoru, în timp ce PSD, PNL, UDMR și minoritățile îl susțineau pe Klaus Iohannis. Varujan Pambuccian, același lider care conduce și astăzi grupul minorităților, a găsit atunci un compromis: deputații minorităților au fost prezenți în sală, dar nu au votat. Guvernul Croitoru a picat. Pentru Mureșan, o repetare a acestui gest ar avea același efect ca un vot împotrivă, pentru că la învestitură contează doar voturile „pentru”.
A doua rezervă posibilă sunt parlamentarii neafiliați. Liberalii au început să le prezinte programul, dar fără să le ceară vreun angajament. Și aici există o limită: UDMR a pus condiția ca guvernul să nu depindă de voturile AUR, SOS sau POT. Rămân astfel cel mult 23 de neafiliați „compatibili”, iar cifra presupune că toți ar vota „da”.
PSD, cheia pe care nimeni nu vrea să o folosească deschis
Adevărata cheie a ecuației este PSD. Pe 21 septembrie, conducerea partidului a decis că nu votează un guvern din care nu face parte. Mureșan a răspuns cu un apel direct către parlamentarii social-democrați, cerându-le să treacă peste decizia partidului. AUR, la rândul său, a închis ușa oricărei negocieri, iar Mureșan a spus că nici nu o va bate.
Liderul senatorilor PNL, Daniel Fenechiu, rămâne optimist și spune că minoritățile, grupurile mici și independenții ar putea duce guvernul peste prag. Aritmetica nu-i dă însă dreptate: chiar dacă niciun liberal nu ar lipsi, toți cei 17 deputați ai minorităților s-ar răzgândi și toți cei 23 de neafiliați compatibili cu condiția UDMR ar vota „pentru”, rezultatul ar fi de 209 voturi. Guvernul ar pica tot la 24 de voturi distanță de prag.
Votul din iunie a arătat cât de ușor se evaporă voturile calculate pe hârtie. Guvernul Veștea a ieșit din sală cu doar 189 de voturi, iar aproape 180 de parlamentari nu au fost prezenți. Presa a relatat atunci că o parte dintre liberalii care îl susținuseră inițial pe Veștea nu l-au mai votat în cele din urmă. Absența rămâne arma preferată a celor care nu vor să spună „nu” cu voce tare, iar miercuri fiecare scaun gol va echivala, practic, cu un vot împotriva lui Mureșan.
Concluzia matematică este incomodă pentru toată lumea: singura cale spre cele 233 de voturi trece prin cel puțin două duzini de parlamentari PSD dispuși să voteze împotriva propriului partid. Cu alte cuvinte, un guvern propus împotriva PSD ar depinde, în final, tocmai de PSD.
Amenințarea anticipatelor și rolul lui Nicușor Dan
Există un singur argument care ar putea convinge acești parlamentari, și nu ține de program, ci de frică: alegerile anticipate. Mureșan l-a folosit deschis, spunând că un guvern a picat deja o dată la vot, astfel că o nouă respingere ar deschide calea dizolvării Parlamentului. Pentru un deputat care nu știe dacă partidul îl va mai pune pe un loc eligibil, perspectiva nu este deloc abstractă, iar un partid care aproape și-a înjumătățit voturile față de precedentele alegeri nu se simte confortabil cu acest scenariu.
Constituția dă însă acestei amenințări un contur mai slab decât pare. Articolul 89 cere ca Parlamentul să nu fi acordat votul de încredere în 60 de zile și să fi respins cel puțin două solicitări de învestitură. Chiar și în acest caz, președintele „poate” dizolva Parlamentul, nu „trebuie” să o facă. Calendarul arată totuși că amenințarea lui Mureșan nu e goală: prima solicitare, cea a lui Veștea, a fost respinsă pe 22 iunie, iar de atunci au trecut mult peste 60 de zile. Un eșec miercuri ar fi a doua respingere, iar pentru prima dată în această criză ambele condiții constituționale ar fi îndeplinite simultan, decizia rămânând integral la președinte. Curtea Constituțională a precizat însă că dizolvarea este o soluție de ultimă instanță și că președintele trebuie să caute întâi o formulă de guvernare.
Nicușor Dan a exclus până acum anticipatele. Surse politice spun că, dacă Mureșan pică, ar urma o nouă desemnare, posibil din zona PSD sau a unui tehnocrat. Chiar Fenechiu a recunoscut că, dacă șeful statului ar fi legat eșecul de alegeri anticipate, votul ar fi fost o formalitate. Atât timp cât un parlamentar PSD crede că după Mureșan vine o nouă rundă de negocieri, și nu urnele, un vot „împotrivă” nu îl costă nimic.
Ce urmează, în funcție de rezultat
Dacă Mureșan trece, România ar avea pentru prima dată din mai un guvern cu puteri depline, dar unul care ar guverna pe muchie, cu o majoritate adunată din voturi împrumutate. Fiecare moțiune de cenzură ar deveni, în acest scenariu, un nou test.
Dacă pică, mingea se întoarce, pentru a treia oară, la Cotroceni, iar problema nu dispare, ci își schimbă forma. Nici blocul PSD-AUR nu are majoritate: cu aproximativ 218 mandate, îi lipsesc 15 voturi. Matematic, situația s-ar rezolva dacă UDMR ar trece de partea lor, pentru că cele trei partide ar ajunge la 249 de mandate. Politic, însă, UDMR a refuzat până acum orice formulă care depinde de AUR, astfel că cheia întregii crize rămâne la un partid cu doar 31 de parlamentari.
Surse politice spun că președintele ar putea încerca o nouă desemnare, de această dată din zona PSD, posibil chiar pe Sorin Grindeanu. Circulă și scenarii mai dure, neconfirmate oficial: presa a relatat că PNL și USR ar putea răspunde cu aceeași monedă, refuzând să voteze orice alt guvern, și că ar putea presa pentru anticipate. Dacă fiecare tabără blochează guvernul celeilalte, interimatul care durează deja de aproape cinci luni ar putea continua, pentru că Constituția nu îi pune practic o limită.
Trei lucruri ar putea schimba verdictul până miercuri: o declarație a lui Nicușor Dan potrivit căreia respingerea ar duce la dizolvare, o decizie favorabilă a grupului minorităților sau o fisură vizibilă în PSD. Dacă niciuna dintre acestea nu apare, cel mai probabil final al acestei povești este respingerea guvernului și o nouă desemnare.
