Cristian Popescu Piedone a publicat joi, de Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, un mesaj dedicat părinților și bunicilor din România. Într-o postare pe Facebook, el vorbește despre distanța tot mai mare dintre generații și despre singurătatea vârstnicilor. Piedone îi îndeamnă pe cei care își mai au părinții alături să nu amâne un telefon sau o vizită.
Postarea lui Cristian Popescu Piedone începe cu o plecăciune simbolică în fața părinților și bunicilor. „Oameni buni, astăzi capul plecat! Nu pentru o funcție. Nu pentru cineva care ne poate da ceva. Astăzi, capul plecat în fața celor care ne-au dat nouă totul!”, scrie el, adăugând că se închină în fața oamenilor care au ridicat țara cu mâinile lor, fără să fi citit manuale despre parenting sau să fi vorbit despre burnout.
Piedone spune că, deși ziua de joi este marcată oficial drept Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, el preferă să-i spună altfel: „Pentru mine sunt MAMA ȘI TATA!”. El observă că, prinși în ședințe, facturi și alergătura zilnică, uităm uneori să-i sunăm pe cei apropiați zile în șir, iar de cele mai multe ori tot părinții sunt cei care sună primii.
Ce contează pentru părinți
Fostul edil notează că părinții nu întreabă despre funcții, bani sau victorii profesionale. Vor doar să audă vocea copilului lor, „chiar dacă acel copil are 40, 50 ori 60”, scrie Piedone. El consideră că tocmai aici începe o dramă a generației actuale: ocupați să-și construiască viitorul, oamenii uită să mai vorbească cu cei care le cunosc trecutul.
Piedone descrie bătrânii drept „istoria României spusă fără manual”. Potrivit lui, ei știu ce înseamnă lipsa și împărțirea puținului cu vecinul care are și mai puțin, știu să aștepte, să ierte și să tacă atunci când tăcerea spune mai mult decât cuvintele. El afirmă că generația actuală a pierdut pe drum tocmai empatia pentru omul de alături, în timp ce se grăbește, judecă înainte să asculte și măsoară oamenii în bani, funcții și urmăritori.
Propunerea unui Sfat al Bătrânilor
Piedone aduce în discuție ideea unui Sfat al Bătrânilor, un loc real în care experiența vârstnicilor să fie ascultată înainte de deciziile importante ale comunității. El subliniază că nu ar trebui să fie un simbol de fațadă sau o diplomă acordată o dată pe an, ci o soluție reală, pentru că o societate care ignoră experiența celor dinaintea ei riscă să repete toate lecțiile de la zero.
El avertizează că nimeni din generația activă de azi nu știe cum va arăta lumea peste 25 sau 30 de ani, când pașii vor fi mai mici și telefonul va suna mai rar. Piedone scrie că abia atunci se va înțelege, poate prea târziu, că lucrurile pentru care am alergat o viață întreagă nu valorează cât o ușă deschisă și un om care spune: „Am venit să te văd”.
Fostul primar al Sectorului 5 spune că se închină în fața „bătrânilor-eroi ai României” — nu eroii din statui, ci cei din apartamentele de bloc, din casele de la țară și din bucătăriile în care o mamă pune deoparte ceva bun „poate vine copilul”. El se teme că, după ani de zgomot și luptă pentru supraviețuire, generația actuală nu va mai ști să ducă bătrânețea cu aceeași demnitate.
Îndemnul final
Piedone enumeră ce ar mai avea de învățat societatea de la vârstnici: răbdarea de a nu răspunde răului cu rău, demnitatea de a nu transforma necazul în spectacol, puterea de a împărți și empatia simplă de a te întreba dacă omul de lângă tine are nevoie de ajutor. El le transmite celor care au pierdut un părinte să nu lase dorul să rămână doar durere, pentru că „poate undeva, la două străzi de tine, există o mamă al cărei copil nu mai vine” sau „un tată care stă la fereastră și nu mai are cui să-i povestească despre tinerețea lui”.
Un bătrân, scrie Piedone, nu are nevoie de bani sau de milă, ci de o jumătate de oră, de o vorbă și de o mână pusă pe umăr, pentru sentimentul că este încă om între oameni.
Mesajul se încheie cu un îndemn direct către cei care încă își au părinții alături: „Sună-i astăzi. Sună-i și mâine. Sună-i cât mai poți!”. Piedone adaugă că va veni o zi în care am da toate telefoanele din lume pentru încă un „Alo, da mamă?!”, iar celor care ne-au crescut și au clădit casele, orașele și țara le cere iertare pentru momentele în care generația actuală îi lasă în urmă, mergând prea repede. „Fără voi n-am fi avut de unde să plecăm. Și fără memoria voastră, n-o să știm niciodată cu adevărat încotro mergem”, se încheie postarea semnată „Cristian Popescu Piedone, fiu, tată și bunic”.
