Scumpirile nu afectează doar buzunarele românilor, ci aduc și avantaje discrete pentru bugetul statului. Potrivit analistului Adrian Negrescu, inflația majorează încasările din taxe, reduce povara reală a unor cheltuieli publice și erodează valoarea datoriei exprimate în lei. Costul acestui mecanism ajunge, în cele din urmă, tot la populație.
Statul român nu tipărește bani pentru a-și acoperi deficitul, iar finanțarea directă de către banca centrală este interzisă prin tratatele europene. Deficitul se acoperă prin împrumuturi, însă inflația oferă bugetului alte trei mecanisme indirecte de ajustare, mai puțin vizibile pentru cetățeni.
În 2026, decalajul dintre creșterea veniturilor și cea a prețurilor a fost evident. Salariul minim brut a crescut de la 1 iulie cu aproximativ 6,8%, de la 4.050 la 4.325 de lei. În septembrie însă, inflația anuală a urcat la 6,61%, față de 6,17% în august. Serviciile s-au scumpit cu 11,12%, mărfurile nealimentare cu 7,06%, iar alimentele cu aproximativ 3%. Practic, majorarea salariului minim a fost aproape complet mâncată de scumpiri.
Nici majorarea salariului mediu nu a adus un câștig real. Salariul mediu net a ajuns în august la 5.688 de lei, cu 5,6% mai mult decât în aceeași lună a anului trecut. Totuși, indicele câștigului salarial real a fost de 99,5%, ceea ce înseamnă o scădere a puterii de cumpărare de circa 0,5% față de august 2025. În primăvară, declinul fusese mult mai accentuat, de aproape 7%.
„De ani buni, românii simt că banii le ajung tot mai greu, chiar dacă salariul crește pe hârtie. Explicația ține de inflație. Ea funcționează ca o taxă pe care nimeni nu o votează în Parlament, dar pe care o plătim cu toții, la fiecare cumpărătură”, a declarat Adrian Negrescu pentru „Adevărul Financiar”.
Mecanismul veniturilor fiscale
Primul canal prin care inflația sprijină bugetul ține de taxe. Când un produs se scumpește, iar cota de TVA rămâne neschimbată, suma colectată de stat crește automat în valoare nominală. Același lucru se întâmplă cu impozitele și contribuțiile legate de salarii: o creștere nominală a veniturilor duce la încasări mai mari pentru stat, chiar dacă nu compensează pierderea reală de putere de cumpărare.
Cifrele din execuția bugetară confirmă acest efect. În primele nouă luni din 2026, încasările nete din TVA au ajuns la 118,27 miliarde de lei, cu 24,8% peste nivelul din perioada similară a anului trecut, deși avansul este influențat și de modificările cotelor de TVA, nu doar de inflație. Veniturile bugetului general consolidat au urcat în aceeași perioadă cu 11,9%, la 522,69 miliarde de lei.
„Trebuie spus de la început că în România Banca Națională nu tipărește bani ca să acopere deficitul. Finanțarea directă a statului de către banca centrală este interzisă prin tratatele europene, iar deficitul se acoperă din împrumuturi. Statul are însă alte mecanisme, mai discrete, prin care inflația îl ajută să-și echilibreze bugetul, iar nota de plată ajunge, în final, la populație”, a explicat Negrescu. El a detaliat că majorarea prețurilor umflă automat încasările din TVA, dar și pe cele din impozitul pe venit și contribuții, fără ca guvernul să anunțe vreo creștere de taxe. Analistul a precizat că doar în trimestrul al treilea din acest an, încasările din TVA au urcat cu aproape un sfert față de anul trecut.
Cheltuieli înghețate, pensii amânate
Al doilea mecanism acționează pe partea de cheltuieli. Atunci când salariile bugetarilor și pensiile rămân neschimbate, inflația le diminuează valoarea reală. Statul continuă să plătească aceeași sumă în lei, însă aceasta cumpără tot mai puține bunuri și servicii, ceea ce înseamnă o reducere indirectă a cheltuielilor în termeni reali.
În 2026, înghețarea unor venituri publice și amânarea indexării pensiilor au permis inflației să erodeze puterea de cumpărare a beneficiarilor. Pentru pensionari și bugetari, diferența dintre suma primită și costul vieții devine o formă de ajustare care nu apare explicit pe fluturașul de salariu sau pe talonul de pensie.
„Al doilea mecanism funcționează pe partea de cheltuieli, unde efectul e invers. Statul îngheață salariile bugetarilor și amână indexarea pensiilor, iar inflația face restul. Un pensionar sau un profesor care primește aceeași sumă ca anul trecut a suferit, de fapt, o tăiere reală de câteva procente, fără ca cineva să semneze vreo decizie de reducere. Este cea mai comodă formă de austeritate pentru un guvern, pentru că nu apare în nicio ordonanță. Rezultatul se vede în statistici: în primăvară, salariul real mediu din România era cu aproape 7% sub nivelul de anul trecut”, a explicat analistul.
Acest tip de ajustare are totuși o limită economică și socială. Scăderea puterii de cumpărare afectează consumul gospodăriilor, mai ales al celor care își cheltuiesc aproape toate veniturile pe nevoi de bază. Când veniturile reale scad, oamenii taie din alte cheltuieli, amână achiziții și devin mai vulnerabili la noi scumpiri. O economie în care consumul încetinește riscă, la rândul ei, să genereze mai puține venituri fiscale pe viitor.
Datoria publică, erodată de prețuri
Al treilea canal privește datoria publică. Pentru datoriile statului exprimate în lei, cu dobânzi fixe, inflația reduce valoarea reală a sumelor care trebuie rambursate. Datoria nominală rămâne aceeași, dar este achitată cu bani care valorează mai puțin.
Acest avantaj nu se aplică însă tuturor obligațiilor statului. Datoriile cu dobânzi variabile, cele care trebuie refinanțate la dobânzi mai mari și împrumuturile în valută pot avea costuri diferite. Dacă inflația vine la pachet cu dobânzi ridicate, statul poate ajunge să plătească mai mult pentru finanțarea deficitului și pentru rostogolirea datoriei, astfel încât inflația nu este deloc o soluție fără costuri pentru buget.
Pentru populație, situația stă invers. Economiile ținute în numerar sau în depozite cu dobânzi sub rata inflației pierd din valoarea reală. Debitorii cu datorii nominale fixe pot beneficia astfel de erodarea obligațiilor lor, în timp ce cei care economisesc suportă pierderea puterii de cumpărare.
„Al treilea mecanism privește datoria publică. Datoria statului în lei își pierde din valoare reală odată cu inflația, ceea ce e o veste bună pentru stat, cel mai mare debitor din țară. Pentru cei care economisesc, vestea e proastă: banii ținuți acasă sau în depozite cu dobânzi sub inflație își pierd puterea de cumpărare an de an. Are loc, astfel, un transfer tăcut de valoare de la cei care economisesc către cei care datorează. Iar cel mai mare datornic este chiar statul”, a spus Negrescu.
Legătura dintre deficit și inflație
Relația dintre deficitul bugetar și inflație este complexă. Deficitele mari pot stimula cererea din economie, mai ales când statul cheltuiește peste nivelul veniturilor într-un context în care oferta de bunuri și servicii nu ține pasul. Dacă cererea depășește capacitatea de producție, presiunea asupra prețurilor se intensifică. La acest efect se adaugă majorările de taxe, accizele, modificările prețurilor reglementate și evoluția costurilor la energie.
În România, deficitul bugetar rămâne o problemă serioasă, deși execuția din primele nouă luni din 2026 arată o îmbunătățire față de perioada similară din 2025: 3,81% din PIB, comparativ cu 5,31% cu un an în urmă. Comisia Europeană estimează însă un deficit de 6,2% din PIB pentru întregul an 2026. Reducerea parțială a deficitului nu înlătură presiunile bugetare, iar statul continuă să se împrumute pentru a acoperi diferența dintre venituri și cheltuieli.
„Acest mecanism nu e un accident, ci rezultatul a ani întregi de deficite uriașe. Statul a cheltuit mult peste încasări și a pompat bani în economie, iar cererea a crescut mai repede decât producția. Când a venit momentul corecției, au fost alese tot soluții care au împins prețurile în sus: creșterea TVA și a accizelor și eliminarea plafonării la energie. Așa a ajuns România la o inflație de peste 10% în prima parte a anului, cea mai mare din Uniunea Europeană. Chiar dacă a coborât în vară, inflația a reînceput să urce în septembrie, ajungând la 6,6%. Se formează un cerc vicios în care deficitul alimentează inflația, iar inflația ajută statul să-și «repare» deficitul”, a adăugat analistul pentru „Adevărul Financiar”.
Cine suportă cel mai mult costul
Efectele acestui proces nu sunt distribuite uniform în societate. Gospodăriile cu venituri mici sunt cele mai expuse, pentru că alocă o parte mai mare din buget pe alimente, energie și locuință. Persoanele cu venituri mai mari sau cu active precum imobile, acțiuni ori economii în valută au, de regulă, mai multe instrumente pentru a-și proteja patrimoniul de deprecierea banilor.
„Inflația este cea mai nedreaptă taxă, pentru că lovește cel mai tare oamenii cu venituri mici. Aceștia cheltuiesc aproape tot pe mâncare, energie și chirie, adică exact pe produsele și serviciile care s-au scumpit cel mai mult. Cei cu venituri mari și cu active, cum ar fi imobile, acțiuni sau economii în euro, se pot proteja. Pensionarii, bugetarii și angajații plătiți cu salariul minim, nu. Atâta timp cât statul nu își pune ordine în finanțe, inflația va rămâne taxa invizibilă pe care românii o plătesc în fiecare zi, fără să o vadă scrisă pe vreun fluturaș de salariu”, a spus Negrescu.
