O inițiativă legislativă depusă în Parlament propune ca violența economică să conteze la divorț și la împărțirea bunurilor dintre soți. Instanțele ar putea analiza controlul financiar abuziv sau limitarea accesului la venituri atunci când stabilesc culpa în desfacerea căsătoriei.
Parlamentul are pe masă o propunere legislativă prin care violența economică ar deveni un factor luat în considerare la divorț și la soluționarea litigiilor patrimoniale dintre soți. Inițiativa vizează modificarea Codului civil și a Codului de procedură civilă.
Ce prevede proiectul
Documentul propune introducerea articolelor 320¹ și 320² în Codul civil. Prin acestea, instanțele ar putea ține cont de existența violenței economice atunci când judecă litigii patrimoniale între soți sau foști soți.Pot fi încadrate în această categorie situații precum limitarea accesului unuia dintre soți la venituri sau bunuri, blocarea dreptului de a dispune de anumite bunuri și restrângerea nejustificată a resurselor financiare ale unuia dintre parteneri.
Culpa la divorț, influențată de abuzul financiar
Proiectul modifică și articolul 379 din Codul civil, care reglementează modul în care se stabilește culpa în desfacerea căsătoriei. Potrivit textului propus, judecătorul ar putea ține cont de faptele de violență economică atunci când decide vinovăția unuia dintre soți, cu condiția ca acestea să fie dovedite și să fi afectat grav relația dintre parteneri.
Inițiatorii precizează însă că violența economică nu va deveni un motiv de divorț de sine stătător și nici nu va duce automat la stabilirea vinovăției unuia dintre soți. Judecătorul rămâne cel care analizează faptele, în funcție de situația concretă și de probele depuse la dosar.
Codul de procedură civilă ar urma să fie completat cu articolul 249¹, care fixează repere pentru administrarea și evaluarea probelor în cauzele în care una dintre părți invocă violența economică. Printre faptele care ar putea susține existența unui astfel de abuz se numără restricționarea sau interzicerea accesului la conturi bancare și la alte mijloace financiare, reținerea documentelor financiare sau a actelor de identitate, blocarea utilizării veniturilor proprii și exercitarea unui control exclusiv sau disproporționat asupra resurselor comune ale familiei.
