O clinică din România a oprit serviciile gratuite acordate ucrainenilor
O clinică din România a oprit serviciile gratuite acordate ucrainenilor

Războiul din Ucraina a ajuns în a 19-a zi, iar dramele ucrainenilor nu se mai opresc. Mulți dintre ei ajung în România unde găsesc o ospitalitate nesperată și gesturi care îi copleșesc.

Mulți dintre români le donează haine, alimente sau produse de îngrijire, în timp ce alții aleg să îi cazeze în casele lor și să împartă mâncarea și ce au mai bun cu ei. Printre aceștia se numără și un bărbat, care după ce a cazat 11 ucrainieni, a avut surpriza vieții lui. Iată ce au făcut aceștia la plecarea din locuință!

Acesta a postat pe rețelele de socializare un mesaj în care a povestit experiența prin care a trecut după ce a decis să găzduiască nu mai puțin de 11 oameni care și-au părăsit casele și țara ca să se salveze. Surpriza adevărată a fost când aceștia au părăsit locuința.

„Sa va spun „patania” mea cu un grup de 11 refugiati ucrainieni din Kiev. Scurt: sambata au ajus la mine, cazat, mancat, dormit trebuiau sa plece duminica dimineata spre granita ungara (Nadlac in prima faza). Sambata noaptea mi-au scris, eu fiind la un eveniment si munceam, daca pot sa-i mai cazez o zi, bineteles am incuvintat.
Astazi la plecare s-au trezit in jurul orelor 05:00, eu dormind butuc, si-au aranjat paturile, au maturat, dat cu mopul in casa, curatat baia si pe deasupra mi-au lasat si un cadou de desprtire sau revedere si anume un cuier pe roti. Nu am vrut sa-l accept, dar au zis ca e cadoul lor pentru mine si s-ar bucura sa il accept. Concluzia: omenia nu are apartenenta etnica, religioasa, politica sau ce o mai fi, omenia si educatia se „cultiva”. #respect”, este mesajul postat de român.

Peste 50 de suflete, care au fugit din calea războiului, au găsit linişte şi speranţă la mănăstirea Izvorul Tămăduirii din Petrova.

La mănăstirea Izvorul Tămăduirii din Petrova, 50 de suflete disperate au găsit liniște. Şi o nouă casă. Starețul mănăstirii, părintele Agaton Oprişan, se ocupă nu numai de alinarea suferinței lor, ci şi de integrarea refugiaților în comunitate. Nu se ştie când se va termina războiul. Sau dacă se vor mai putea întoarce.

„Le-am făcut azi o bucurie pentru că nu au mâncat cartofi prăjiți şi s-au bucurat foarte mult”, spune părintele, potrivit Antena 3.

Aparent copiii nu înțeleg drama prin care trec părinţii lor, dar ei simt teama mamelor, îngrijorarea din ochii lor şi lacrimile pe care vor să le ascundă. Părintele Agaton îi ocrotește pe toţi cei care calcă pragul mănăstirii.

„Cea mai dureroasă poveste pentru mine a fost când o mamă a mers cu maşina 4 zile, iar copilul nu avea decât 7 zile. Aia m-a impresionat cel mai tare”, spune părintele Agaton Oprişan

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *