Datoria Uniunii Europene ar putea urca la aproximativ 1.000 de miliarde de euro până în 2027, avertizează Curtea Europeană de Conturi. Instituția estimează că doar dobânzile pentru partea nerambursabilă a NextGenerationEU ar putea ajunge la 93 de miliarde de euro în perioada 2028–2034. Rambursarea acestei datorii începe în 2028 și se poate întinde până în 2058.
Curtea Europeană de Conturi (CEC) a publicat pe 8 octombrie un raport în care avertizează asupra creșterii costurilor de finanțare ale Uniunii Europene. Împrumuturile restante ale UE au urcat la 738,9 miliarde de euro la finalul lui 2025, față de 601,3 miliarde de euro cu un an înainte. Valoarea totală a datoriei ar putea ajunge la circa 1.000 de miliarde de euro până la sfârșitul lui 2027.
„Bugetele ambițioase necesită garanții la fel de ambițioase”, a declarat președintele Curții Europene de Conturi, Tony Murphy. „Dacă UE trece la un nou model bugetar, în care finanțarea nu mai este legată de costuri, trebuie să învățăm din experiență și să corectăm ceea ce nu a funcționat până acum, astfel încât fondurile UE să producă rezultatele dorite pentru cetățeni.”
Costul finanțării, nu doar mărimea datoriei
CEC subliniază că problema nu ține doar de dimensiunea datoriei, ci și de costul finanțării acesteia. Pentru componenta nerambursabilă a NextGenerationEU, dobânzile estimate pentru 2028–2034 ar putea ajunge la aproximativ 93 de miliarde de euro, în situația în care întregul sprijin disponibil va fi plătit integral.
Creșterea ratelor dobânzilor a răsturnat calculele făcute la lansarea programului NextGenerationEU. Pentru cadrul financiar 2021–2027 fuseseră prevăzute inițial doar 14,9 miliarde de euro pentru plata dobânzilor și a cupoanelor aferente împrumuturilor NGEU. Curtea estimează acum că totalul costurilor de finanțare pentru componenta nerambursabilă ar putea atinge 28,3 miliarde de euro, adică aproape dublul sumei estimate inițial.
Potrivit analizei, costul datoriei devine deja o problemă pentru bugetele europene viitoare, mai ales că rambursarea împrumuturilor contractate pentru partea nerambursabilă a NextGenerationEU trebuie să înceapă în 2028 și să continue până cel târziu în 2058. Diferența față de estimările inițiale vine din schimbarea condițiilor de pe piețele financiare: calculele din 2020 fuseseră făcute într-un context de costuri de împrumut mult mai reduse, iar creșterea ulterioară a dobânzilor a majorat costul finanțării europene.
Cine suportă costurile
Pentru partea din NextGenerationEU folosită pentru granturi și alte forme de sprijin nerambursabil, datoria rămâne în sarcina bugetului UE, iar rambursarea trebuie să înceapă în 2028 și să se încheie cel târziu în 2058. În cazul împrumuturilor acordate statelor membre prin componenta de împrumut a Mecanismului de redresare și reziliență, costurile revin statelor beneficiare, conform contractelor încheiate cu Comisia Europeană. UE are posibilitatea să refinanțeze o parte din obligațiunile ajunse la scadență prin emiterea unor noi titluri, opțiune care permite eșalonarea rambursărilor pe mai multe decenii, dar menține bugetul european expus la evoluția dobânzilor.
Auditorii atrag atenția asupra unei probleme mai ample de structură. Deși emisiunile de datorie sunt planificate prin strategii și programe semestriale de finanțare, Comisia Europeană nu publicase, până la momentul auditului, o strategie generală de rambursare a datoriei NextGenerationEU care să acopere întreg intervalul până în 2058.
Curtea de Conturi recomandă elaborarea unei astfel de strategii, care să ia în calcul riscul de refinanțare, riscul legat de dobândă, lichiditatea, condițiile de piață și constrângerile bugetelor viitoare. Pentru partea de datorie aferentă granturilor NGEU, instituția cere, de asemenea, stabilirea unor criterii clare pentru determinarea proporției din datoria ajunsă la scadență care va fi refinanțată și a celei care va fi rambursată efectiv.
