Dunărea a secat din cauza secetei, lângă Zimnicea. În urma micșorării debitului fluviului, se poate merge la pas până pe partea bulgară.
Pe partea românească a fluviului nu mai curge apă deloc. Albia a devenit o insulă de nisip lungă de trei kilometri și lată de 400 de metri. Se poate merge la pas până la culoarul navigabil bulgar, pentru că doar în partea vecină, spre Șiștov, mai curge acum Dunărea. În rest, continuă să sece.
Situația dramatică în care a ajuns Dunărea din cauza sesteie, prezentată într-un reportaj Digi24. Doi localnici au fost ghizii jurnaliștilor.
– Mergem pe jos până-n Bulgaria!
– Dar a mai fost vreodată așa?
– Nu-mi aduc aminte… Nu! Poate părinții noștri știu dacă a mai fost așa. Dar n-a fost… Pe aici era malul, arată unul dintre localnici drumul pe unde mere
– Cât ține insula, de acolo, până acolo sunt vreo doi kilometri.
– Chiar trei!
– I-auzi: trei kilometri! De insulă, de uscat!?
– Da… Pe aici trebuia să fie Dunărea. Să fie apă.
De vreo trei luni și ceva, Dunărea scade și tot scade în partea dinspre malul Zimnicei. Între kilometrii 549 și 547 nu mai este apă deloc. Unde era albie e doar nisip. Unde era mijlocul Dunării, până prin ianuarie – februarie, acum se poate face plajă. Fluviul mai curge doar în partea bulgară, lângă Șiștov.
– Sahara!
– Fundul lacului. Fundul Dunării!
– Suntem în mijlocul Dunării?
– Da! Uite geamandura pe mijloc!
– Asta e partea bulgărească, nu?
– De aici, încolo! Acum suntem la jumătatea Dunării, aproximativ.
– Mai e pământ românesc acolo? Sau e Bulgaria?
– Bulgăresc!
– Acolo e Bulgaria?
– Da!
– Deci am ajuns până-n Bulgaria?
– Da! Pe jos…
– Câți metri avem, Marcel, până la mal, de aici?
– Trei terenuri de fotbal. Vreo 350 de metri.
– Finețe (despre nisip – n.r.)! Poți să faci plajă aici, în mijlocul Dunării.
– Faci. Acum bate vântul. Că dacă nu bătea vântul, era lumea la plajă.
Lângă imensa limbă de pământ nou apărută se pregătește să mai răsară una. În amonte, spre kilometrul 550 – Zimnicea. De la malul românesc, cale de vreo 300 de metri spre jumătatea albiei, apa Dunării nu trece de genunchi. Și tot continuă să scadă.
– Uite, se vede fundul! Uite, fundul apei! Ia să-ți arăt.
– Poți să treci la bulgari pe jos!
– Deci, când ți-am zis că treci în Bulgaria cu apa până la genunchi…
– Se poate trece la bulgari așa, pe jos?
– Da!
– Da?
– Da! Da! Uite asta, aici. Unde sunt valurile astea cu creastă albă, aici e nisip. Se și vede că e mai galben.
– Deci, scade și aici.
– În două zile e afară și asta.