Diana Șoșoacă și-a exclus soțul din partid. Scandalul dintre cei doi soți a debutat public acum câteva zile cu un anunț al senatoarei cum că l-a suspendat pe Silvestru Șoșoacă din conducerea partidului SOS România. Pentru a-l salva de serviciile secrete, spunea ea, lăsând să se înțeleagă că soțul e ar fi controlat sau șantajat de alții. De la suspendare s-a ajuns la excludere. Într-un interviu acordat digi24.ro, Silvestru Șoșoacă afirmă astăzi că soția lui ar avea o poveste de dragoste cu un alt bărbat și că excluderea sa din partid, de Dragobete, ar avea o simbolistică conjugală. Ce spune Silvestru Șoșoară despre legăturile partidului SOS cu Moscova, dar cine ar fi cel care se află în spatele deciziilor pro-ruse ale Dianei Șoșoacă, citiți în interviul care urmează.
Care este de fapt motivul pentru care dvs și Diana Șoșoacă ați ajuns… Haideți să îi spunem Diana Iovanovici. Sau Iovanovici Diana.
Mă deranjează faptul că încă Diana se mai numește Șoșoacă. Ok. Revin, ați ajuns aproape de divorț. Care credeți că e motivul? Ce v-a adus aici? Politica?
Da. Degradarea relației noastre a început după obținerea funcției de senator de către Diana. Și după, bineînțeles, pierderea contactului cu realitatea. Știți cum e, când un om ajunge ba cu putere, ba cu avere, ba cu poziție socială, simte nevoia să, nu știu, să se dea mare. Să epateze în mod exagerat. Iar Diana era maestră la așa ceva. Și, din păcate, asta a dus și la degradarea relației noastre. Am fost persoane publice, am ieșit mult în public. Diana are și o nebunie cu controlul, să controleze tot în jurul ei, inclusiv pe mine, da, pentru că păream doar un obiect pentru ea. Faptul ăsta a dus la nenumărate certuri, la divergențe de opinii. Când am început să facem partidul s-au accentuat divergențele de opinii. Pentru că eu gândesc într-un el, ea gândește într-un alt fel. Ea e extraordinară pe PR și comunicare. E magnifică. După cum ați văzut e cel mai bun om politic din România pe așa ceva. Eu sunt maestru pe HR și pe organizare. Eu nu mă pricep foarte tare la ce face ea, ea e habarnistă la ce fac eu. Dar insista să facă și treaba mea, făcând praf lucrurile în partid. A oprit organizarea partidului, a blocat-o, am ajuns la certuri. Până când am ajuns să ne certăm ca chiorii, din păcate. Cât de greu e să conviețuiești cu ea? La început a fost foarte frumos, foarte bine, m-a ascultat. Ce înseamnă la început?
Păi, când ne-am căsătorit, acum șapte ani. M-a ascultat, nu-mi ieșea din cuvânt. Am mers foarte bine, am mers înainte, am prosperat din punct de vedere financiar. A fost o perioadă extraordinară, am călătorit prin țară, prin străinătate, cu vacanțe făcute. Cât timp m-a ascultat. A fost iarăși bine pe perioada pandemiei. Căci eu fiind naționalistul, ea era o simpatizantă USR pe vremea aceea, am tras-o pe curentul naționalist. Am făcut-o liderul curentului naționalist din România. Adică a devenit ea lângă mine, nu că am modelat-o eu. Dar am avut o mare contribuție. După aceea am dus-o la Iași, ea nu fusese niciodată în Iași și într-o lună și-o săptămână, a fost senator de Iași. Titulatură pe care o are și azi. A fost bine. Dar după aceea relația s-a degradat până când astăzi aș putea să spun că este imposibil să mai viețuiești cu ea în casă. Bine, altul ar putea să o ia de la zero. Și am înțeles că se și întâmplă asta.
Nu mă interesează. Ea e oricum în căutare de schimbare, de nou. Tot timpul e în căutare de nou, de altceva. Cei vechi, colaboratorii ei vechi, nu e mai e nimeni în preajma sa. I-a îndepărtat de mult. Rămăsesem ultimul mohican. Și a simțit nevoia acum în prag de alegeri să scape și de mine, că o incomodam, probabil. Deci este imposibil pentru mine să mai trăiesc lângă ea. Public, aceste certuri au apărut în preajma întâlnirii pe care soția dvs a avut-o cu ambasadorul Moscovei la București. Cine a sfătuit-o pe soția dvs să meargă la întâlnirea cu ambasadorul Rusiei? Atunci, prima dată, am luat decizia de comun acord. Era chiar obligatoriu să spălăm obrazul României, care rupsese relațiile diplomatice cu Federația Rusă. Un lucru extrem de periculos pentru un vecin puternic, între primii trei economic și militar din lume, cu care nu te joci. Și care e și în expansiune către frontierele tale. Atunci am simit să facem asta, am luat împreună decizia. Am riscat, dar ne-a ieșit din punct de vedere al PR-ului, din punct de vedere mediatic. Deși dvs, presa, ne-ați dat nenumărate bobârnace. Mai ales presa aservită Vestului. Dar am făcut asta și am legat o relație între Partidul SOS România sau Cabinetul de senator Iovanovici Diana și Federația Rusă. Eh, dar de atunci nu mai era nevoie să facem asta. A fost o chestiune de PR pentru ea și pentru partidul nostru și nu mai era nevoie. Am avut multe dispute cu ea și am zis că nu mai mergem. Valul de simpatie pro-rusă din România s-a pornit la începutul războiului ca antisimpatie ucraineeană. Știm că românii nu o duc foarte bine în Ucraina, noi am simțit nevoia să-i apărăm cumva. Dar valul acela stingându-se, nu mai era nevoie nici de noi ca să mai mergem atât de des acolo, ca să ne rusificați dvs. Că n-am avut niciun avantaj, credeți-ne, nici financiar, nici politic, decât capital de simpatie: Să vedem dacă se va răsfrânge pozitiv sau negativ la următoarele alegeri. Au fost mai multe întâlniri cu ambasada Rusiei. Da, au fost mai multe recepții la care a participat, iar Diana în două rânduri a fost și personal, fără mine, cu un consilier, mă rog, de-al ei. Cu care nu sunt de acord nici astăzi. Pentru probleme de stat. Pentru probleme pe care președintele României ar fi trebuit să le discute cu Federația Rusă. Am zis: dacă nu avem președinte în România, că omul ăla e plecat în vacanțe tot timpul, Diana, hai, du-te și fă pe președintele, vorbește cu oamenii ăia cu care nu vorbește nimeni. Și asta a fost ideea. Dar nu foarte des trebuie să faci lucrurile astea. Repet, se demonetizează la un moment dat.