Fostul președinte Traian Băsescu susține că România ar trebui să negocieze un acord preventiv cu Fondul Monetar Internațional, pe fondul dificultăților economice și al costurilor mari de împrumut. El a precizat că un astfel de acord nu înseamnă obligatoriu accesarea efectivă a unui împrumut.
Traian Băsescu a declarat, la România TV, că susține de mai multe luni ideea unei înțelegeri cu FMI. Fostul șef al statului a explicat că România ar putea obține finanțare la dobânzi mult mai mici decât cele de pe piețele financiare, dând ca exemplu un nivel de 1-2%.
„Ce bine ne-ar prinde să avem bani cu dobândă de la FMI, cum o dă FMI-ul, 1-2%, să ne plătim dobânzile pentru la anul. Ce bine ne-ar prinde. Dar nu e obligatoriu să iei bani”, a declarat fostul președinte la România TV.
Potrivit lui Băsescu, acești bani ar putea acoperi dobânzile pe care statul trebuie să le plătească anul viitor pentru împrumuturile contractate. El a adăugat că, dacă autoritățile consideră că țara se poate finanța în continuare pe piețele internaționale fără sprijinul FMI, ar trebui măcar negociat un acord preventiv cu instituția.
Un astfel de mecanism, a explicat fostul președinte, ar oferi statului acces la o sumă stabilită dinainte, pe care ar putea-o cere doar dacă apare o criză economică sau financiară.
„Să facă măcar un precautionary agreement. Știi, adică este un acord preventiv în care stabilești cu Fondul o anumită sumă, care, dacă intri în criză, ai tras-o”, a explicat Traian Băsescu.
Declarațiile lui Băsescu vin pe fondul unei discuții mai ample despre o eventuală apelare a României la FMI, după ce președintele Nicușor Dan a vorbit despre relația țării cu instituția financiară internațională. Fostul șef al statului a respins ideea că un acord cu FMI ar însemna automat o agravare a situației economice. El consideră că România ar putea avea astfel o plasă de siguranță financiară, fără a fi nevoită să folosească imediat fondurile puse la dispoziție.
Precedentul din 2009
România a apelat la FMI în primăvara lui 2009, în plină criză financiară internațională, după ce economia intrase rapid în recesiune și finanțarea externă devenise tot mai greu de obținut. Guvernul de la București a negociat atunci un pachet financiar internațional de aproximativ 20 de miliarde de euro, cu participarea FMI, a Uniunii Europene, a Băncii Mondiale și a altor instituții financiare internaționale.
Cea mai mare parte a împrumutului a fost asigurată de FMI, care a aprobat în mai 2009 un acord stand-by de aproximativ 12,9 miliarde de euro. Banii trebuiau să susțină finanțarea economiei și a deficitului, să întărească rezervele valutare ale Băncii Naționale și să ajute la stabilizarea sistemului financiar.
Austeritatea din 2010
Acordul a venit la pachet cu un program dur de ajustare fiscală. Deficitul bugetar ajunsese la 5,5% din PIB în 2008, iar economia traversa o contracție severă. În 2009, PIB-ul României s-a redus cu aproximativ 7%.
Cele mai dure măsuri au fost luate în 2010, sub guvernul condus de Emil Boc. Salariile din sectorul bugetar au fost tăiate cu 25%, iar TVA a crescut de la 19% la 24%, cu efecte asupra întregii economii și asupra consumului populației. Programul a mai inclus restructurarea sectorului public, reducerea unor cheltuieli sociale, înghețarea sau limitarea unor venituri și accelerarea reformelor în companiile de stat. Măsurile au generat proteste și nemulțumire socială puternică, iar efectele recesiunii și ale austerității s-au resimțit puternic în nivelul de trai al românilor.
Pe de altă parte, programul a reușit să stabilizeze finanțele publice și să refacă încrederea piețelor financiare. România a evitat astfel o criză de finanțare și și-a păstrat accesul la piețele internaționale. Acordul cu FMI s-a încheiat în 2011, iar ulterior țara a trecut la acorduri preventive, fără intenția de a folosi efectiv banii puși la dispoziție.
