1643624737539

O ţarã frontierã situatã la confluenţa dintre UE şi Rusia, o fostã republicã sovieticã cu o populaţie de 46 de milioane de locuitori, independentã din 1991, cunoscutã în afara graniţelor prin stereotipii de genul „grânarul fostei URSS”, „catastrofa de la Cernobîl”, „criza gazelor” sau „revoluţia portocalie”.

Scurtă descriere a situației

Ucraina a fost fragmentatã între imperiile Rus şi Austro-Ungar, frontierele actuale fiind trasate de Iosif Stalin. Este drept cã ideile naţionaliste îşi fac loc şi aici în secolul al XIX-lea, dar abia după dezmembrarea URSS Ucraina devine independentã, exceptând o scurtã perioadă între 1917 şi 1920. Se pune accent deosebit pe o unitate culturalã şi lingvisticã în ultimul deceniu, întrucât ucraineana devine limba principalã din şcoli şi se invocã tot mai mult figura poetului Taras Şevcenko, considerat cel care a creat limba ucraineanã şi conceptul națiunii ucrainene. În 2004 ţara pare cã ia cotitura proocidentalã prin „revoluţia portocalie”, dar Viktor Iuşcenko, eroul acestei revoluţii, înregistreazã o cãdere în opţiunile aleagatorilor. Glorificarea combatanţilor antisovietici şi încercarea de a determina recunoaşterea foametei din anii 30 drept un genocid orchestrat de ruşi au amplificat divergenţele dintre vestul naţionalist şi estul pro-rus. (1)

Ucraina (ca și Georgia- o altă „problemă rusească”), țară tampon între NATO și Federația Rusă, a devenit din 2020  partener de oportunități sporite în relația cu NATO (Enhanced Opportunities Partners/EOP), ceea ce a fost perceput ca o provocare la adresa Rusiei.

Acțiunile Federației Ruse și îngrijorările statelor membre NATO din regiune

Federația rusă folosește pretextul etnic pentru o eventuală invazie a unor teritorii ucrainene așa cum a folosit și pretextul asigurării securității Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci din anul 2013 când  pe teritoriul Caucazului de Nord, în districtul militar sudic al Federației Ruse, a fost creat un grup separat de trupe cu un număr de 12.000 de militari, care a început să se antreneze pentru a bloca spațiul maritim și aerian. Această grupare de trupe a fost consolidată suplimentar de unități din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Federal de Securitate, Ministerul Situațiilor de Urgență și alte structuri de forță ale Federației Ruse, cu un număr de 61.000 de persoane, care au acționat pentru anexarea Peninsulei Crimeea, începând cu ultima zi a jocurilor olimpice.

Pentru a spori starea de confuzie, în iulie 2021, președintele rus Vladimir Putin a publicat un eseu intitulat „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, în care și-a reafirmat punctul de vedere că rușii și ucrainenii sunt „un singur popor”.(2)    

În ultimele luni ale anului 2021, precum și la începutul anului 2022 Federația Rusă a dislocat trupe și tehnică la granița cu Ucraina pentru desfășurarea unor exerciții militare ceea ce a produs îngrijorare în rândul cancelariilor occidentale. Totodată, prin acțiunile întreprinse în Belarus de „ajutor” al refugiaților din țările mistuite de războaie interne, Rusia s-a apropiat excesiv de mult de țări membre NATO. De asemenea discursurile lui Putin privind amenințările NATO la adresa securității Federației au creat o stare de neliniște și au determinat liderii militari să ia decizii în baza unor analize amănunțite. Astfel, NATO și Rusia au reluat la 12 ianuarie la Bruxelles dialogul în cadrul Consiliului NATO-Rusia, după aproape 3 ani de înghețare a dialogului. Delegația rusă a impus condiții inacceptabile pentru detensionarea diplomatică a situației – restabilirea polilor de putere așa cum erau ei în anul 1997, ceea ce a dus la un răspuns ferm al  secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg în care acesta a refuzat cerințele Moscovei, în plus a cerut retragerea forțelor din Ucraina, Georgia și Republica Moldova.

În data de 28.01.2022, Generalul american Mark Milley, Președinte al Șefilor de Stat Major, a declarat că desfășurările de armate rusești la granița  cu Ucraina nu semăna cu nimic din ceea ce a văzut în timpul carierei sale militare de patru decenii. Secretarul Apărării Lloyd Austin, profund îngrijorat de criza generată a cerut Moscovei să reducă tensiunile prin îndepărtarea trupelor rusești și a echipamentelor militare de la granița comună.

În acest conflict mai multe state europene, unele care nu sunt membre NATO, si-au exprimat îngrijorarea și chiar doresc să acorde sprijin Ucrainei în condițiile în care SUA ar interveni militar în zona. Astfel, ministrul apărării Belgiene a declarat la 24 ianuarie 2022 că forțele țării sale sunt în așteptare în Marea Baltică și sunt pregătite „să intervină într-un anumit interval de timp, dar astăzi este prea devreme pentru a spune unde și cum” (3) ,Canada, prin vocea prim-ministrului Justin Trudeau  a declarat, în luna ianuarie 2022, că va acorda Ucrainei un împrumut de 120 milioane USD, dar nu va transfera echipamente militare(4), Germania și Franța, țări dependente de gazul rusesc susțin o mediere diplomatică a conflictului, țările Baltice Lituania și Letonia vor pune la solicitarea Ucrainei sisteme portabile de rachete antiaeriene Stinge, iar Estonia va furniza gratis proiectile pentru sistemele antitanc Javelin(5). Există și țări membre NATO care nu văd cu ochi buni intervenția alianței într-un eventual conflict, reamintim aici cazul Ungariei și Croației

Pentru  a înțelege ce câștigă și ce poate pierde Moscova în acest conflict am realizat o analiza SWOT care poate duce la luarea unei poziții adecvate și ferme cu privire la criza declanșată de Federația Rusă la flancul estic al NATO.   

Rădăcinile analizei SWOT pot fi, fără îndoială, urmărite încă din Arta războiului a lui Sun Tzu, având în vedere declarația sa: „Dacă cunoști inamicul și te cunoști pe tine însuți, victoria ta nu va sta la îndoială; dacă cunoașteți Raiul și cunoașteți Pământul, s-ar putea să vă completați victoria ”, astfel Sun Tzu îi îndeamnă pe lideri să-și cunoască nu numai punctele forte și punctele slabe, ci și oportunitățile și amenințările prezentate de inamic, vremea (cerurile) și terenul (pământul).

Atuurile Federației Ruse

  • Rusia poate declanșa o criză economică majoră prin stoparea sau limitarea livrărilor de gaz către vestul Europei. Rusia, prin GAZPROM a crescut la un nivel record prețul gazelor naturale în condițiile în care întregul continent european importă 40% din această hidrocarbură din Federația Rusă;
  • Rusia dispune de armament și tehnică net superioare Ucrainei;
  • Rusia este o forță nucleară;
  • Rusia se bazează pe faptul că Ucraina nu este membru NATO ceea ce face imposibilă o intervenție în această zonă în baza articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord din 04.04.1949;
  • Consiliul de securitate ONU, care este însărcinat cu menținerea păcii și securității internaționale, are în compunerea sa, ca membru permanent  cu putere de veto asupra oricărei rezoluții a Consiliului atât federația Rusă cât și China, ceea ce va face imposibilă adoptarea unei rezoluții pentru intervenția în Ucraina;
  • Imaginea de învingător a președintelui Vladimir Putin. Acesta prin instituțiile mass-media aservite din occident și din țară,  a fost prezentat ca un lider incontestabil care se „duelează” cu animale sălbatice, exploatează cu dexteritate mașini de luptă și intră teatral, ca un star, în instituțiile statului;
  • Prezentarea de informații false, la aceleași trusturi media, prin care populația să „cunoască” răul pe care îl provoacă occidentalii – forțele NATO acolo unde intervin. (a se vedea discursul președintelui Putin cu privire la intervențiile din fosta republică Federativă Iugoslavia și Irak).

Punctele slabe ale Rusiei

  • Absența unui program economic coerent. Pe vremea URSS industria grea a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă, în detrimentul industriei ușoare și a agriculturii. Chiar dacă în ultimul timp ultimele două domenii au înregistrat o revigorare considerabilă, nu s-a ajuns la un echilibru strategic, ceea ce creează, printre altele, decalaje importante pe linie de salarizare și, implicit, tensiuni sociale;
  • Economia bazată preponderent pe export, ceea ce va face ca la eventuale sancțiuni situația din țară să se deterioreze;
  • Corupția la toate nivelurile sistemului politic și administrativ ceea ce duce la tensiuni între clasele sociale și între combatanți;
  • Lipsa tehnologiei militare moderne (sateliți, avioane fără pilot, etc.)

Oportunități

  • Reafirmarea Rusiei ca mare putere militară în zonă și schimbarea  balanței de putere în cadrul sistemului internațional și  trecerea de la un sistem multipolar stratificat, cu centre de putere de nivel global sau regional la un sistem bipolar, așa cum era el pe vremea Uniunii Sovietice;
  • Schimbarea comportamentului statelor din zona limitrofă Federației Ruse, aceștia observând indecizia statelor NATO și UE vor renunța la proiectele de integrare pentru o stabilitate a zonei ceea ce le va trece automat sub „tutela” Moscovei;
  • Testarea armamentului din dotare;
  • Loialitatea personalului armatei și creșterea încrederii în liderul unic;

Amenințări

  • Recesiune economică din cauza sancțiunilor țărilor occidentale ceea ce va duce la o diminuare a fondurilor financiare necesare înzestrării armatei
  • Izolarea internațională a Rusiei pe toate planurile;
  • Reaprinderea  „războiului rece” între Rusia și Occident.

Concluzii

Rusia nu este dispusă să piardă piața energetică a țărilor Occidentale, un război clasic nu avantajează Federația în acest moment, întinderea mare a țării făcând-o vulnerabilă în alte zone de unde au fost aduși militarii la granița cu Ucraina;
Rusia a demonstrat țărilor CSI că sprijinul Occidental este limitat și se va desfășura preponderent la nivel diplomatic;
Țările membre NATO nu pot interveni, iar o alianță militară condusă de SUA este aproape imposibil de înfăptuit, mai ales după eșecul retragerii din Afganistan care, oricum ar fi privită, a lăsat țara în mâna regimului taliban;
Forța militară a NATO va crește la flancul estic al NATO, ceea ce pentru România este un lucru benefic, având în vedere că armata națională este în curs de retehnologizare și înzestrare;
Vladimir Putin pune o nouă cărămidă la construcția cultului personalității liderului unic;
Extinderea NATO spre est va fi stopată, indiferent de declarațiile oficialităților;
Se creează o „zonă tampon” între NATO și Federația Rusă (părerea mea că asta a fost miza principală a actualei crize).
Instabilitatea din zonă și proliferarea amenințărilor transfrontaliere, precum terorismul, criminalitatea organizată și migrația, vor continua să influențeze agenda politico-militară la nivel euroatlantic cu consecințe asupra țărilor din flancul estic al NATO.

Bibliografie:

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *