Analiștii de la RAND Corporation au elaborat un scenariu ipotetic în care Vladimir Putin moare în 2027, iar lupta pentru putere de la Kremlin aduce la conducere un fost general FSB. Potrivit acestui model, Rusia ar accepta inițial un armistițiu cu Ucraina, pentru ca apoi să lanseze o campanie hibridă împotriva NATO, care ar putea culmina cu o invazie limitată a Estoniei și un război de amploare în Europa, cu riscul unei escaladări nucleare.
Scenariul este descris în studiul Ready for War 2030: A Scenario. Bolstering the UK and NATO’s Preparedness, publicat de RAND Europe, organizație fondată în 1948. Documentul nu își propune să prezică viitorul, ci să evalueze gradul de pregătire al Marii Britanii și al statelor aliate pentru un posibil conflict cu Rusia. Autorii precizează că este vorba despre unul dintre numeroasele scenarii posibile, menit să identifice vulnerabilitățile NATO și riscurile unei escaladări militare.
Moartea lui Putin și lupta pentru Kremlin
Potrivit modelului RAND, primul capitol al scenariului începe în ianuarie 2027, când președintele rus moare din cauze naturale. Dispariția sa lasă un vid de putere la Moscova, fără un succesor clar desemnat, iar mai multe grupuri din aparatul de stat intră în competiție pentru controlul țării. Confruntarea este câștigată, în cele din urmă, de structurile de securitate.
În martie 2027, Kremlinul anunță numirea unui nou președinte, un fost general al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB). Schimbarea de lider nu aduce însă o modificare automată a politicii externe ruse: prioritatea noului șef de stat este să-și consolideze puterea, să înlocuiască oamenii apropiați de Putin cu persoane loiale și să reorganizeze sistemul politic.
Poziția noului președinte rămâne fragilă, pe fondul dificultăților economice și al pierderilor umane acumulate în războiul din Ucraina. O amenințare suplimentară vine din partea grupurilor radicale din mediul militar, care cer o linie și mai dură față de NATO și dispun de propriile centre de influență, putând deveni o sursă de instabilitate pentru noua conducere.
Armistițiul cu Ucraina, doar un respiro
În aprilie 2027, conform scenariului, noul președinte rus acceptă o încetare a focului în Ucraina, mediată de Statele Unite, cu sprijinul Marii Britanii și al altor state europene. Modelul RAND prevede și o relaxare parțială a sancțiunilor impuse Rusiei, menită să stabilizeze situația internă și să consolideze puterea noului lider de la Kremlin. Niciuna dintre părți nu reușește să obțină un avantaj decisiv pe front, iar armistițiul îi oferă Moscovei ocazia de a-și redirecționa resursele către alte priorități.
Pacea nu se materializează însă. În iulie 2027, negocierile pentru un acord definitiv ajung în impas, Rusia refuzând să renunțe la obiectivele sale inițiale de război și continuând să revendice teritoriile ucrainene ocupate. Conflictul se transformă practic într-unul înghețat: operațiunile militare de amploare se opresc, dar trupele ruse rămân pe teritoriile cucerite, iar Moscova profită de acest răgaz pentru a-și reface capacitățile militare.
Campania hibridă împotriva NATO
De la începutul anului 2028, scenariul prevede o intensificare treptată a campaniei hibride a Rusiei împotriva statelor europene membre NATO. Noul lider de la Kremlin ar folosi tensiunile externe pentru a-și întări poziția internă, confruntarea cu Occidentul fiind menită să demonstreze forța Rusiei și să răspundă cerințelor grupurilor influente din armată.
Potrivit modelului RAND, statele europene s-ar confrunta cu atacuri tot mai frecvente, greu de atribuit cu certitudine Moscovei. Printre posibilele ținte se numără infrastructura energetică, rețelele de telecomunicații, cablurile submarine și interconexiunile energetice, întreprinderile din industria de apărare, sistemele de transport și rețelele informatice guvernamentale și militare.
În paralel, Rusia ar recurge la campanii de dezinformare pentru a amplifica tensiunile interne din statele NATO. În Europa de Est, propaganda s-ar concentra pe presupusa discriminare a populației vorbitoare de limbă rusă, în timp ce în Europa Occidentală mesajele ar exploata divergențele dintre aliați, tendințele separatiste și nemulțumirea față de organizațiile internaționale. Una dintre principalele vulnerabilități ale Alianței ar fi, potrivit scenariului, modul diferit în care statele membre evaluează aceste incidente: țările de pe flancul estic ar atribui mai rapid responsabilitatea Moscovei, pe când guvernele vest-europene ar fi mai prudente — diferențe pe care Rusia ar încerca să le exploateze pentru a slăbi unitatea NATO.
Criza din America de Sud și slăbirea atenției americane
Un rol important în scenariu îl are un eveniment petrecut departe de Europa. În iunie 2029, America de Sud este afectată de o criză majoră, însoțită de conflicte și violențe. Administrația americană o declară prioritate de securitate națională și își concentrează resursele militare pe acest nou teatru, continuând tendința de reducere a implicării directe în securitatea europeană.
Statele europene din NATO rămân dependente de sprijinul logistic și strategic al Statelor Unite, dar nu mai se pot baza pe trimiterea rapidă a unor efective și echipamente suplimentare importante. Acest detaliu devine esențial pentru evoluția ulterioară a scenariului: Kremlinul ajunge la concluzia că NATO și-a diminuat capacitatea de reacție rapidă pe flancul estic.
Testul Estoniei
În 2029, noul președinte rus se confruntă cu presiuni tot mai mari din partea elitei militare și începe să ia în calcul o operațiune militară limitată împotriva unuia dintre statele baltice. Între ianuarie și aprilie 2030, Moscova pregătește, potrivit scenariului RAND, intensificarea campaniei hibride și posibile acțiuni militare limitate în zone cu populație numeroasă de etnie rusă. Estonia devine una dintre principalele ținte.
Autorii studiului subliniază că obiectivul Rusiei nu ar fi neapărat cucerirea de teritorii suplimentare, ci testarea disponibilității NATO de a-și apăra membrii. Moscova ar încerca astfel să demonstreze că Alianța nu poate acționa unitar și că articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord nu garantează automat un sprijin militar efectiv pentru statul atacat.
În mai 2030, scenariul intră în etapa confruntării militare directe. În orașul estonian Narva, aflat la granița cu Rusia și locuit de o comunitate numeroasă de etnici ruși, izbucnesc proteste care degenerează în revolte de amploare, forțele de ordine estoniene intervenind pentru restabilirea ordinii. Kremlinul folosește situația drept pretext: președintele rus susține că autoritățile estoniene nu pot garanta securitatea populației vorbitoare de limbă rusă și că Moscova trebuie să o protejeze. Trupele ruse trec apoi frontiera estoniană lângă Narva, într-o operațiune militară limitată, încercând să preia controlul asupra orașului și al teritoriilor învecinate.
Calculul Moscovei este că statele vest-europene nu vor dori să declanșeze un război de amploare pentru a răspunde unei incursiuni limitate. În scenariul RAND, însă, această presupunere se dovedește greșită: NATO activează rapid articolul 5 și organizează sprijin militar pentru Estonia, majoritatea aliaților participând la apărarea țării, deși contribuția Statelor Unite rămâne limitată.
Extinderea conflictului și riscul nuclear
După decizia NATO de a apăra Estonia, Rusia trece la o operațiune militară de amploare mai mare. Între iunie și octombrie 2030, confruntările se extind pe flancul estic al Alianței și în nordul Europei. Moscova încearcă să creeze simultan mai multe probleme strategice pentru NATO, printre care amenințările la adresa arhipelagului Svalbard și a nordului Norvegiei, precum și încercările submarinelor rusești de a ajunge în Atlanticul de Nord.
Marea Britanie devine, la rândul ei, o țintă importantă. Potrivit scenariului, comandamentul militar rus consideră teritoriul britanic un nod logistic și militar esențial pentru NATO, pe unde ar putea ajunge întăriri din Statele Unite, transferate ulterior pe continent. De aceea, Moscova ar organiza acte de sabotaj, atacuri cibernetice și lovituri cu rachete asupra bazelor aeriene, porturilor, stațiilor radar și centrelor de comandă britanice, în timp ce statele NATO își transferă forțele către regiunea baltică. Marea Britanie participă la operațiuni cu o brigadă terestră, avioane de luptă F-35 și Typhoon, sisteme de lovire la distanță mare, iar forțele sale navale contribuie în nordul Europei la contracararea submarinelor rusești și la protejarea rutelor maritime. Astfel, conflictul depășește stadiul unei operațiuni limitate în Estonia și devine un război de amploare între Rusia și statele europene membre NATO.
Una dintre cele mai periculoase componente ale studiului privește riscul ca războiul convențional să alunece spre o confruntare nucleară. În scenariul RAND, NATO încearcă să oprească înaintarea trupelor ruse prin atacuri asupra unor obiective militare din regiunea Kaliningrad, Belarus și vestul Rusiei, însă aceste operațiuni nu produc efectul politic scontat. Rusia continuă luptele, iar conducerea de la Moscova recurge tot mai frecvent la amenințări nucleare. În septembrie 2030, serviciile de informații detectează transferul unor focoase nucleare tactice rusești către baze militare avansate, mișcare interpretată de analiști drept un posibil semnal al intensificării presiunii nucleare asupra NATO.
Autorii atrag atenția asupra dificultății de a controla escaladarea unui asemenea conflict. Chiar dacă Alianța ar obține succese militare, ar rămâne problema evitării trecerii la nivelul nuclear. RAND subliniază importanța menținerii canalelor de comunicare militară, a simulării din timp a situațiilor de criză și a identificării acțiunilor care ar putea provoca un răspuns periculos din partea adversarului.
Un nou conflict înghețat
În noiembrie 2030, ambele tabere ajung, potrivit scenariului, într-o situație de epuizare. Forțele europene reușesc să mențină pozițiile pe flancul estic al NATO, dar nu pot elimina rapid trupele ruse din Estonia. În același timp, Moscova nu își atinge obiectivul inițial, acela de a demonstra incapacitatea NATO de a-și apăra membrii.
Președintele rus se confruntă și cu presiuni interne tot mai mari: eșecul unei victorii rapide împotriva Estoniei alimentează nemulțumirile, iar continuarea războiului agravează problemele economice și sociale ale Rusiei. În aceste condiții, Kremlinul anunță că și-a îndeplinit obiectivul de a proteja populația de etnie rusă, invocând faptul că trupele ruse controlează Narva și cea mai mare parte a regiunii Ida-Viru. Moscova propune apoi o încetare a focului, încercând să transforme controlul militar asupra teritoriilor ocupate într-o realitate acceptată de facto.
În ianuarie 2031, armistițiul este încă în vigoare, dar negocierile de pace rămân blocate. Europa continuă să fie instabilă, iar încrederea în mecanismele de apărare colectivă ale NATO este grav afectată. Așadar, în acest scenariu, războiul nu se încheie cu victoria clară a uneia dintre tabere, ci lasă în urmă un nou conflict înghețat, care ar putea deveni oricând sursa unei noi escaladări.
Recomandările RAND pentru Europa
Principala concluzie a studiului este că statele europene trebuie să se pregătească nu doar pentru un război convențional, ci și pentru o confruntare de lungă durată, care ar afecta economia, tehnologia, societatea și infrastructura critică. Printre recomandările RAND se numără consolidarea protecției infrastructurii energetice, a porturilor, cablurilor submarine și a altor sisteme esențiale, precum și crearea unor rezerve de muniție, piese de schimb și componente necesare industriei de apărare.
Studiul mai propune pregătirea unor mecanisme care să permită trecerea rapidă a industriei la producția destinată nevoilor militare, dezvoltarea apărării antiaeriene și antirachetă, inclusiv a capacităților de combatere a dronelor ieftine, și reducerea dependenței sistemelor militare de comunicațiile și navigația prin satelit. RAND recomandă, de asemenea, pregătirea sistemului medical pentru gestionarea unui număr mare de victime și consolidarea cooperării dintre armată, instituțiile statului, mediul de afaceri și populația civilă.
Un alt aspect important privește modul în care ar trebui încheiat un eventual conflict. RAND avertizează că simpla încetare a ostilităților nu garantează o pace durabilă, iar statele implicate trebuie să pregătească din timp mecanisme de monitorizare a armistițiului, responsabilități clare pentru fiecare parte și garanții privind respectarea angajamentelor asumate.
Deși studiul RAND se concentrează în principal pe pregătirea Marii Britanii și a NATO, scenariul are implicații directe și pentru Ucraina. Unul dintre cele mai importante aspecte este că, în modelul prezentat, nici moartea lui Vladimir Putin, nici schimbarea conducerii de la Moscova nu determină abandonarea politicii externe agresive a Rusiei. Mai mult, armistițiul cu Ucraina devine pentru noua conducere rusă o oportunitate de a-și reface capacitățile militare și de a pregăti o confruntare ulterioară cu Occidentul.
