Un număr de 95.178 de persoane fizice au declarat venituri din drepturi de proprietate intelectuală în anul 2024, potrivit unui răspuns al Autorității Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), evidențiind o tendință în creștere către această formă de colaborare profesională.
Avantajele fiscale substanțiale
Diferențele de costuri pentru angajatori sunt considerabile: pentru venitul net pe carte de muncă de 5.000 lei, firma achită 8.740 lei, în timp ce pentru venitul net pe drepturi de autor de 5.000 lei, firma achită doar 5.319 lei, arată Hotnews.
În cazul în care persoana respectivă are și venituri salariale (carte de muncă în altă firmă) sau pensii, firma care plătește drepturi de autor are un cost total de 5.319 lei la 5.000 de lei net pentru creator, față de 8.740 lei cât are costuri de companie pentru un angajat pe carte de muncă.
Comparația cu sectorul IT
Comparativ, numărul angajaților din IT care, până în 2024, au beneficiat de facilități fiscale a fost de 128.000 de angajați, potrivit datelor patronatului industriei românești de software, ANIS. Cei din sectorul IT au avut, până anul trecut, scutire de impozit pe venit.
Categoriile profesionale eligibile
Conform inițiatorilor legii, facilitățile pentru drepturi de autor sunt oferite mai multor profesii creative, oameni care nu se pot baza pe venituri constante. Aici intră scenariștii, jurnaliștii care nu sunt angrenați în redacții, muzicienii, sculptorii și artiștii în general, o parte a celor din industria publicității, dar și autorii unor studii.
Pot fi plătiți pe drepturi de autor și cei din industriile digitale, cum ar fi web designeri, graficieni, dar și cercetătorii și autorii de lucrări științifice. În general, freelancerii și consultanții independenți.
Limitările sistemului de raportare
„Menționăm că sistemul declarativ actual nu permite extragerea numărului de contracte încheiate de către persoanele fizice pentru drepturi de autor”, au spus reprezentanții ANAF. Nu se poate afla câte contracte activează în total, ci doar câte persoane raportează venituri din astfel de surse: 95.178 de oameni au declarat drepturi intelectuale.
Diferențele fundamentale între tipurile de contracte
Contractul individual de muncă (CIM) stabilește o relație de subordonare între angajat și angajator, cu activitate regulată și atribuții clare. Pe de altă parte, contractul de drepturi de autor presupune cesiunea drepturilor patrimoniale asupra unei opere originale, fără relație de subordonare, iar autorul lucrează independent.
Din punctul de vedere al drepturilor sociale, CIM oferă concediu de odihnă plătit, concediu medical, contribuții pentru pensie și sănătate, asigurare pentru șomaj și vechime în muncă. Contractul pe drepturi de autor nu asigură automat aceste beneficii; contribuțiile sociale se plătesc doar dacă veniturile autorului depășesc un plafon anual echivalent cu 12 salarii minime brute.
Regimul fiscal aplicabil
Din punct de vedere fiscal, ambele tipuri de contract sunt supuse unui impozit pe venit de 10%. Pentru contractele de drepturi de autor, contribuțiile sociale (CAS și CASS) se achită doar dacă venitul depășește plafonul anual.
Legislația în vigoare acordă persoanelor care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală posibilitatea de a beneficia de o cotă forfetară neimpozabilă de 40% din venitul brut. Aceasta înseamnă că 60% din venitul brut devine baza pentru calculul impozitului și, eventual, al contribuțiilor.
Practici internaționale
În Germania, majoritatea veniturilor declarate ca venit din copyright provin din software sau consultanță tehnică, cu impozitare progresivă. În Franța se face distincție între drepturile de autor din IT și cele din creații artistice, iar în Polonia, unele venituri IT beneficiază de o deducere de 50% pentru drepturile de autor asupra codului sursă, limitată la o anumită plafonare anuală.
Creatorii trebuie să deruleze o activitate independentă, aplicându-se un set de criterii prin care se determină dacă sunt, cu adevărat, independenți, conform condițiilor legale în vigoare.
