Motivarea prin care Tribunalul București a dispus inițial eliberarea lui Călin Georgescu și a lui Ionel Rusen, decizie ulterior anulată de Curtea de Apel București, a devenit publică.
Din document reiese că judecătorul Vlad Andriescu a considerat probele DIICOT suficiente pentru o suspiciune rezonabilă, dar a apreciat că măsura potrivită era controlul judiciar, nu arestarea preventivă.
Publicația Gândul a intrat în posesia integrală a motivelor care au stat la baza eliberării inițiale a fostului candidat la prezidențiale, Călin Georgescu, decisă de Tribunalul București, după ce anterior dezvăluise doar fragmente din document. Din lecturarea motivării reiese că magistratul Vlad Andriescu le-a dat dreptate procurorilor DIICOT în privința probelor și a indiciilor faptelor cercetate, însă a considerat necesară aplicarea celei mai blânde măsuri preventive.
Marți, Curtea de Apel București a schimbat radical această decizie, invocând gravitatea sporită a faptelor, limitele mari de pedeapsă prevăzute pentru cele două infracțiuni, indiciile și probele strânse de anchetatorii DIICOT, dar și nevoia unui răspuns ferm din partea organelor judiciare.
Argumentele judecătorului de la Tribunal
„Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, susținerile inculpaților, ale apărătorilor acestora și ale reprezentantului Ministerului Public, formulate la acest termen de judecată, judecătorul de drepturi și libertăți reține că propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații Călin Georgescu și Ionel Rusen nu este fondată sub aspectul măsurii preventive propuse și urmează a fi respinsă – doar sub acest aspect – pentru următoarele motive și precizări”, își începe magistratul motivarea.
Judecătorul explică faptul că, potrivit Codului de procedură penală, condițiile arestării preventive sunt reglementate de art. 223, iar premisa comună pentru aplicarea măsurii este existența unei suspicini rezonabile, susținută de probe, că inculpatul a comis o infracțiune. El notează totodată că necesitatea măsurii trebuie analizată și prin prisma scopului general al măsurilor preventive, așa cum e definit de art. 202 din Codul de procedură penală.
Andriescu arată că, în sarcina lui Georgescu și Rusen, Parchetul a reținut constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 367 alin. 1 și 3 din Codul penal, precum și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 raportat la art. 256/1 și art. 35 alin. 1 din Codul penal, pentru două acte materiale.
Faptele descrise în dosar
Potrivit motivării, presupusele fapte constau în aceea că, în septembrie 2021, Călin Georgescu, împreună cu Ionel Rusen și Massimiliano Arena, ar fi constituit un grup infracțional organizat, activ mai ales pe teritoriul României, până la 18 octombrie 2023. Scopul grupului ar fi fost inducerea și menținerea în eroare a unor oameni de afaceri români cu privire la posibilitatea accesării unor finanțări de la instituții bancare din străinătate, pentru a obține foloase patrimoniale injuste din garanțiile depuse de victime.
Documentul precizează că, începând din septembrie 2021, în cadrul unor întâlniri organizate la București și Câmpulung Muscel, iar apoi la Londra, la care a participat și Ion Negoescu, membrii grupului l-ar fi indus în eroare pe Răzvan Leu, reprezentant al societății Real Concrete Land, susținând că ar putea obține o finanțare de 6.000.000 de euro printr-un contract cu banca Wealth Bank. Aceasta ar fi fost prezentată ca funcționând în Marea Britanie, deși avea sediul în Insulele Comore, iar Rusen și Arena ar fi pretins că dețin funcții de conducere acolo.
Sub condiția depunerii unei garanții, Leu ar fi fost determinat să transfere 2.500 de euro și 1.000.000 de euro, la 22 și 28 decembrie 2021, într-un cont care aparținea de fapt Migom Bank Ltd, cu sediul în Dominica, deschis la banca elvețiană Incore Bank AG. Ulterior, prezentându-i-se posibilitatea majorării creditării la 15.000.000 de euro, sub condiția unei garanții suplimentare, Leu ar fi transferat încă 100.000 de euro, la 20 ianuarie 2022, în același cont.
Judecătorul apreciază că, din probele aflate la dosar, rezultă o suspiciune rezonabilă că cei doi inculpați ar fi acționat coordonat, cel puțin împreună cu Massimiliano Arena, și că ar fi reușit să obțină de la Leu sumele menționate, bani care nu s-au concretizat în liniile de credit promise și care au ajuns într-un cont diferit de cel indicat inițial victimei.
Declarațiile martorului Negoescu
Magistratul notează că declarațiile persoanei vătămate se coroborează cu cele ale martorului Negoescu, care îl cunoștea pe Leu de 10-12 ani. Martorul l-a cunoscut pe Georgescu în 2010, iar pe Rusen prin intermediul acestuia; Rusen i-ar fi fost prezentat, lui și lui Leu, ca fiind bine relaționat internațional și capabil să faciliteze un credit extern.
Negoescu a fost prezent la întâlnirile de la Câmpulung Muscel, unde locuiau atât el, cât și Georgescu, și la care participau și Leu și Rusen. Potrivit martorului, Rusen i-ar fi propus lui Leu obținerea unui credit internațional pentru finanțarea unei afaceri în Dubai, invocând prieteni în lumea bancară străină și posibilitatea de a facilita o linie de credit pentru o rafinărie sau pentru achiziția de lingouri de aur. Rusen ar fi precizat că, pentru obținerea creditului, trebuia transferat 1.000.000 de euro într-un cont dintr-o bancă din Elveția sau Anglia, care funcționa online, indicându-l pe Massimiliano Arena drept proprietarul acesteia. Georgescu ar fi confirmat aceste discuții, spunând că astfel de linii de credit sunt uzuale în Europa.
Martorul i-a însoțit pe Rusen și pe Leu în deplasarea din Dubai, pentru discuții cu un cetățean arab în vederea unei afaceri, dar nu i-a mai însoțit la Londra, unde aceștia s-ar fi întâlnit cu Arena pentru semnarea contractului. Despre detaliile transferurilor bancare și eșecul obținerii liniei de credit, Negoescu a aflat direct de la Leu.
În privința traseului sumelor transferate la 22 și 28 decembrie 2021 și la 20 ianuarie 2022, judecătorul face trimitere la procesele-verbale de investigații ale organelor de urmărire penală, coroborate cu raportul de constatare privind traseul banilor.
Standardul de probă pentru măsurile preventive
Magistratul subliniază că nici legislația română, nici jurisprudența CEDO nu impun, pentru dispunerea unei măsuri preventive, probe de aceeași greutate ca cele necesare pentru o condamnare. Dacă pentru condamnare e nevoie de certitudine dincolo de orice îndoială rezonabilă, pentru o măsură preventivă este suficient să existe indicii temeinice din care rezultă o suspiciune rezonabilă, potrivit art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală.
El apreciază că materialul probator din dosar susține, la acest moment procesual, existența unei asemenea suspiciuni. Totuși, arată că parchetul trebuie să își intensifice eforturile pentru a stabili exact rolul fiecărui membru al presupusului grup, planul urmărit și relațiile dintre participanți, cu atât mai mult cu cât Georgescu a declarat că nu îl cunoaște pe Massimiliano Arena. Judecătorul conchide că, pentru acest stadiu, este suficientă stabilirea plauzibilității acuzației, lucru pe care parchetul l-a realizat.
De ce nu a considerat necesară arestarea
În privința gravității faptelor, judecătorul arată că aceasta nu derivă doar din pedepsele prevăzute de lege, ci și din amploarea concretă a activităților, numărul persoanelor implicate și al victimelor, vulnerabilitatea acestora și prejudiciul cauzat. El notează că, deși ar exista plângeri și de la alte persoane, acuzația actuală se referă exclusiv la plângerea lui Leu Răzvan Liviu, depusă la 27 mai 2024 și, respectiv, la 19 iulie 2022.
Judecătorul consideră că vechimea acestor sesizări arată două lucruri: că nu mai există urgența unei măsuri preventive pentru prevenirea continuării comportamentului ilicit și că urmărirea penală s-a desfășurat corect chiar și cu inculpații în libertate. În acest timp au fost audiați martorul Negoescu, Leu și inculpatul Rusen, s-au realizat procese-verbale de investigații, comisii rogatorii în străinătate și raportul privind traseul banilor. Deși Georgescu știa de existența dosarelor – fiind interceptat când le numea „în adormire” –, nu ar rezulta că el sau Rusen ar fi încercat să ascundă probe, să influențeze martori sau să facă presiuni asupra victimei.
Magistratul recunoaște că prejudiciul prezumtiv, de peste un milion de euro, este semnificativ, dar apreciază că rezonanța socială negativă a faptei este mai redusă decât în cazul altor înșelăciuni cu prejudicii individuale mai mici, dar cu mult mai multe victime care își pierdeau economiile destinate unei locuințe, unei mașini sau unor servicii turistice. El adaugă că ar fi utile clarificări suplimentare privind scopul exact al transferurilor și natura înțelegerii dintre Leu și inculpați, pentru a se stabili dacă faptele țin de ilicitul penal sau de o simplă neexecutare a unor obligații contractuale.
Judecătorul consideră că sentimentul de insecuritate invocat de procurori și riscul ca lipsa unei riposte ferme să încurajeze alte persoane să sfideze legea sunt diminuate de trecerea timpului și de modul în care s-a derulat până acum urmărirea penală.
Controlul judiciar, în locul arestării
În privința celorlalte dosare penale care îl vizează pe Georgescu, judecătorul observă că în niciunul nu mai există la acest moment vreo măsură preventivă, iar inculpatul s-a aflat în libertate deplină de câteva luni, timp în care ar fi putut fugi din țară, dar nu a făcut-o. Totuși, din discuții interceptate ar rezulta că Georgescu era interesat să cumpere o locuință în Toscana, Italia, ceea ce indică posibilitatea părăsirii țării, situație pe care judecătorul nu o exclude nici pentru Rusen.
Ținând cont de acest risc și de necesitatea unei forme de control asupra conduitei viitoare a celor doi, atât pentru prevenirea altor infracțiuni, cât și pentru buna derulare a urmăririi penale, judecătorul apreciază că se impune o măsură preventivă. Totuși, având în vedere gradul de intruziune asupra drepturilor inculpaților, el consideră că nu este necesară cea mai aspră măsură, ci controlul judiciar, apreciat ca fiind proporțional cu riscurile identificate.
Referitor la critica de nelegalitate a punerii în mișcare a acțiunii penale, ridicată de apărarea lui Georgescu, judecătorul o respinge ca nefondată, arătând că urmărirea penală a fost începută încă de la bun început cu referire la înșelăciunea în formă agravată prevăzută de art. 244 alin. 2 din Codul penal, vizând aceleași fapte materiale din plângere, fără să fie necesară schimbarea încadrării juridice.
Arestarea de marți și protestele
Călin Georgescu a fost arestat preventiv marți, 29 septembrie, pentru 30 de zile, în dosarul DIICOT în care este acuzat de constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe extrem de grave, în formă continuată. Fostul candidat la prezidențiale a fost ridicat de acasă de polițiști și dus la arestul central, unde îl așteptau zeci de protestatari.
Când a ieșit pe poarta casei și i-a văzut pe susținători, Georgescu a încercat să își ridice mâinile încătușate în aer, la fel cum făcuse cu o săptămână înainte, la ieșirea din sediul DIICOT, după reținerea de 24 de ore. De această dată, polițiștii care îl țineau de brațe i-au blocat gestul, iar susținătorii au început să huiduie.
Imediat ce au aflat de arestare, zeci de susținători ai lui Georgescu s-au adunat în fața arestului central pentru a-și întâmpina favoritul. „Căline, Căline, poporul e cu tine!” și „Ieșiți în stradă, dacă vă pasă!” au fost două dintre mesajele scandate de protestatari. Când mașina care îl aducea pe Georgescu a apărut, mai mulți protestatari au încercat să rupă gardurile de protecție instalate de jandarmi pentru a se apropia de vehicul, iar în imagini se vede o femeie căzând în genunchi și plângând.
Pe 21 septembrie 2026, Călin Georgescu fusese reținut pentru 24 de ore de DIICOT, în dosarul în care procurorii îl acuză de constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată. Dosarul a pornit de la plângerea unui om de afaceri care susține că a pierdut aproximativ 1,1 milioane de euro într-o schemă legată de obținerea unei finanțări pentru o afacere cu metale prețioase.
