Campania electorală din Israel pare să opună două blocuri rivale, unul condus de premierul Benjamin Netanyahu și altul care i se opune. În realitate, diferențele dintre cele două tabere sunt minime atunci când vine vorba despre politica față de palestinieni, susține un comentariu publicat de aljazeera.com. Autorul argumentează că adevărata schimbare nu poate veni din interiorul societății israeliene, ci doar din exterior, prin presiune internațională.
Observatorii străini privesc confruntarea electorală din Israel ca pe o competiție între două viziuni opuse asupra țării. Potrivit sursei citate, eticheta „pro-Netanyahu” versus „anti-Netanyahu” lasă impresia că politicile viitorului guvern vor depinde de rezultatul votului. În majoritatea democrațiilor lumea, candidați diferiți propun, într-adevăr, direcții diferite. Autorul arată însă că, în cazul Israelului, mai ales în privința palestinienilor, această presupunere este greșită.
Diplomații străini continuă să discute despre soarta „soluției cu două state” și despre eventuale planuri de reconstrucție în Gaza, pornind de la ideea că Netanyahu ar fi principalul obstacol. Concluzia implicită e că, odată ce acesta ar pleca, lucrurile s-ar schimba de la sine.
Crimele de război nu influențează votul
Autorul notează că trei ani de genocid, acuzațiile de crime de război aflate încă în desfășurare, deciziile și dosarele pendinte la Curtea Internațională de Justiție, dar și numeroasele rapoarte care documentează atrocitățile comise de Israel ar fi putut cântări în alegeri. S-ar fi putut presupune că israelienii, atunci când votează, iau în calcul consecințele acțiunilor împotriva palestinienilor, fie și din interes propriu. Textul susține însă că nu acesta este cazul.
Dimpotrivă, marea majoritate a alegătorilor israelieni ar urma să voteze pentru candidați care, la fel ca ei, susțin negarea continuă a libertății palestinienilor, colonizarea Cisiordaniei, distrugerea Gazei, genocidul continuu al palestinienilor, dar și bombardarea și furtul de teritorii de la state vecine suverane.
Sloganurile și declarațiile candidaților confirmă acest lucru: susținătorii lui Netanyahu au cerut ca Gaza „să fie rasă de pe fața pământului”, și-au exprimat dorința ca Cisiordania ocupată să ajungă în aceeași situație ca Gaza și au afirmat că nu există nevinovați printre palestinieni. Reclamele electorale ale acestora arată buldozere care dărâmă case palestiniene, oameni care mor de foame și bombe israeliene explodând în zone civile. „Ocupați. Expulzați. Colonizați” este unul dintre sloganurile folosite în campanie.
Opoziția nu propune o alternativă reală
Nici tabăra opusă lui Netanyahu nu aduce o schimbare de fond, potrivit sursei. Avigdor Liberman, descris drept un rival înverșunat al premierului, susține de multă vreme că „nu există nevinovați în Gaza”. El și partidul său au acționat pentru blocarea accesului alimentelor în Gaza și au cerut deschis preluarea controlului asupra Libanului.
Chiar și politicienii considerați de stânga în cadrul opoziției, precum Yair Golan, au criticat recunoașterea internațională a Palestinei și susțin în continuare așezările ilegale din Cisiordania ocupată. Niciun candidat din partidele de opoziție nu susține crearea unui stat palestinian.
Astfel, nici genocidul, nici soluția celor două state nu vor apărea, practic, pe buletinele de vot din 27 octombrie, la fel cum nu va fi pusă în discuție nici continuarea „războaielor fără sfârșit” purtate de Israel. Bătălia electorală se va concentra, în schimb, pe detalii precum obligativitatea evreilor haredim, ultraortodocși, de a participa la aceste războaie și intensitatea pedepselor aplicate palestinienilor. Pe scurt, alegerile ar putea schimba fața guvernului, nu și politica statului.
O societate în care crimele s-au normalizat
Autorul pune întrebarea ce fel de societate votează masiv pentru politicieni care vorbesc deschis despre dorința de a comite crime de război. Răspunsul, susține el, stă în faptul că aceste crime au devenit normalizate în Israel, până la punctul în care a nu le susține pare o poziție ciudată.
De la înființarea Israelului pe ruinele caselor palestiniene și prin curățarea etnică a populației palestiniene, societatea israeliană nu ar fi suportat niciodată consecințe reale pentru acțiunile sale, fie că e vorba despre furt de terenuri, uciderea, închisoarea sau pedepsirea colectivă a palestinienilor, fie chiar despre genocid.
Mesajul transmis israelienilor de către comunitatea internațională, potrivit textului, este că aceștia se află „în drept” și că mai multă violență împotriva palestinienilor ar fi tocmai calea spre obiectivul urmărit: o Palestină fără palestinieni. De aceea, chiar dacă diplomații străini și guvernele lor ar considera îndepărtarea lui Netanyahu drept o soluție, aceasta nu ar atinge problema de fond: convingerea că israelienii dețin drepturi superioare, că pot face orice doresc cu palestinienii și că nimeni nu îi poate opri.
Israelului i s-a transmis de prea mult timp că poate acționa fără să suporte consecințe la nivel internațional, conchide autorul. Schimbarea, afirmă acesta, nu poate veni din interiorul țării, ci doar din exterior, sub forma unor consecințe concrete. Sancțiunile ample, care să izoleze Israelul economic și politic, ar putea fi, potrivit textului, o soluție, pentru a le arăta clar israelienilor că nu beneficiază de un drept excepțional de a comite atrocități fără a răspunde pentru ele.
Indiferent care dintre cele două blocuri va câștiga alegerile, comunitatea internațională ar trebui să renunțe la politica de tăcere și acomodare, se arată în articol. În lipsa unei schimbări de atitudine internaționale, autorul avertizează că sloganul „Ocupați. Expulzați. Colonizați” nu va rămâne doar o formulă de campanie, ci va deveni o promisiune pe care ambele tabere o vor duce la îndeplinire.
