Jurnalistul Răzvan Dumitrescu a analizat mecanismul prin care o minoritate politică ajunge să aibă influență mai mare decât greutatea sa electorală reală. El se referă la o teorie potrivit căreia 3% dintre oameni, bine pregătiți și poziționați în funcții-cheie, pot atrage de partea lor alți 14% și astfel pot controla o colectivitate întreagă, fără să dețină majoritatea.
Realizatorul emisiunii „Subiectul Zilei cu Răzvan Dumitrescu” a ridicat o întrebare despre raportul dintre minoritățile politice și majoritățile parlamentare. El s-a întrebat cum reușește o minoritate de aproximativ 12% să controleze domenii esențiale în momente politice și geopolitice sensibile, în timp ce majorități parlamentare solide nu își ating obiectivele.
Exemplele USL și PSD
Jurnalistul a amintit două exemple din istoria politică recentă a României: majoritatea de 67% obținută de USL în 2012 și scorul de 47,5% al PSD din 2016, sub conducerea lui Liviu Dragnea. În ambele cazuri, susține Dumitrescu, majoritatea covârșitoare din Parlament nu a fost suficientă pentru a duce la îndeplinire toate obiectivele politice propuse.
„De ce majorități de 67%, cum a fost cea a USL în 2012, nu au reușit să «măture» totul, măcar în sensul de a face tot ce și-au propus, și au eșuat în ciuda celor două treimi din Parlament? De ce PSD, cu Liviu Dragnea la conducere și cu 47,5% din Parlament în urma alegerilor din 2016 (scor unic și greu de atins vreodată!), a fost blocat total și dus spre eșec?”, a scris Răzvan Dumitrescu pe pagina sa de Facebook.
Jurnalistul conchide că majoritățile parlamentare nu contează cu adevărat și anunță o regulă pe care o consideră puțin cunoscută, dar capabilă să schimbe perspectiva asupra puterii politice.
Teoria celor 3% și a celor 14%
Potrivit lui Dumitrescu, o minoritate bine organizată poate controla o întreagă colectivitate fără să aibă majoritatea. Ar fi suficient ca aproximativ 3% dintre oameni, bine pregătiți, să ocupe funcții-cheie, nu neapărat cele considerate cele mai importante, iar alți 14% să îi urmeze.
„Este o teorie verificată. În esență, spune așa: nu ai nevoie de majorități ca să CONTROLEZI o COLECTIVITATE. Ai nevoie de cam 3% oameni bine pregătiți, puși în funcții-cheie (care nu sunt întotdeauna și cele pe care noi le considerăm cele mai importante!) și alți 14% care să-i urmeze! Dacă ai asta, ai practic totul…”, a adăugat moderatorul.
El a precizat că este nevoie și de planuri adaptate la situații, dar a subliniat că acei 3% bine pregătiți știu deja să elaboreze astfel de planuri. Jurnalistul a spus că ar putea explica originea teoriei, dar că asta ar lungi mult discuția. A menționat că mecanismul se aplică mai ales în leadership și în marile corporații, iar societățile actuale, tot mai tehnologizate, încep să funcționeze după principii similare celor din companii.
Referința la teoria lui Everett Rogers
Dumitrescu a făcut trimitere la teoria lui Everett Rogers despre felul în care oamenii adoptă ideile noi. El a precizat că procentele din modelul lui Rogers clasifică oamenii după rapiditatea cu care acceptă o idee nouă, nu după nivelul lor de pregătire profesională. Modelul, a explicat jurnalistul, pune accent pe comunicare, rețele sociale și lideri de opinie.
Jurnalistul a adus în discuție și experimentele de psihologie socială, menite să ajusteze proporțiile din teorie. El a întrebat retoric de câte ori publicul a auzit că în România se derulează astfel de experimente, precizând totodată că fenomenul nu este limitat la țara noastră.
Partidele-bulă și influența reală
Dumitrescu a vorbit despre formațiunile politice care rămân constant la scoruri de 12% sau 14%, indiferent de context. El s-a întrebat dacă un astfel de partid poate ajunge să numească patru dintre cei mai importanți miniștri ai unui guvern, chiar și în momente politice delicate.
Jurnalistul susține că influența unui asemenea partid poate merge mult mai departe de simpla reprezentare guvernamentală, fiind capabilă să schimbe alegeri, ierarhii și scoruri electorale. El leagă acest fenomen tot de teoria celor 3% bine pregătiți, urmați de alți 14%, și sugerează că liderii din primul grup nu ocupă neapărat funcții vizibile public.
„Partide-bulă sau partide care nu trec de un procent, orice ar face… De pildă, 12% sau 14%! Vă sună cunoscut? Și totuși, un partid-BULĂ poate da cei mai importanți patru miniștri dintr-un GUVERN, în cele mai… delicate momente, iar majoritatea se întreabă cum a fost posibil? Nu doar atât, pot fi întoarse alegeri, ierarhii, scoruri… Ați trăit așa ceva? ÎNTREBARE: Nu cumva e vorba de regula celor 3% bine pregătiți și a celor 14% care să-i urmeze? Uite, o bulă de 12%-14%, care urmează orbește favoriții, e perfectă pentru așa ceva! Pe ceilalți 3% îi puteți intui și singuri! Nu, nu sunt neapărat cei cu funcții vizibile!”, a scris Răzvan Dumitrescu.
