Ce este starea de urgență. Drepturile și libertățile cetățenilor care pot fi restrânse prin această măsură excepțională
Ce este starea de urgență. Drepturile și libertățile cetățenilor care pot fi restrânse prin această măsură excepțională

Starea de urgență se poate impune pe o perioadă de cel mult 30 de zile și constă în măsuri excepționale economice sau de ordine publică. Starea de urgență este reglementată de articolul 93 din Constituției României, dar și de Ordonanța de urgență Nr.1/1999.  Printre măsurile care pot fi luate în acest context figurează închiderea frontierei de stat , limitarea circulației persoanelor în anumite zone ori ore și rechiziționarea de bunuri.

“Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia”, menționează Constituția României.

Potrivit Ordonanței de urgență nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, „starea de asediu și starea de urgență sunt măsuri excepționale care se instituie în cazuri determinate de apariția unor pericole grave la adresa apărării țării și siguranței naționale sau a democrației constituționale ori pentru prevenirea, limitarea și înlăturarea urmărilor unor dezastre”.

Decretarea stării de urgență se face, conform legii, pentru o durată de 30 de zile. Dar, în funcție de evoluția situațiilor de pericol, președintele României, cu încuviințarea Parlamentului, poate prelungi durata stării instituite și poate extinde sau restrânge aria de aplicare a acesteia.

Ce este starea de urgență. Conform articolului 7 din OUG nr.1/ 1999, la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, unele atribuții ale administrației publice centrale și locale, legate de aplicarea dispozițiilor art. 20 din prezenta ordonanță de urgență, trec în competența autorităților civile și militare, prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau de urgență. Totodată, autoritățile civile ale administrației publice centrale și locale de specialitate continuă exercitarea atribuțiilor care nu au fost transferate autorităților militare și au obligația de a acorda sprijin autorităților militare.

Pentru aplicarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, precum și a măsurilor prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență, autoritățile civile și militare au următoarele atribuții și răspunderi, conform Capitolului 3, Articolul 20 din OUG nr.1/ 1999:

  • să întocmească planurile de acțiune și planurile de ridicare graduală a capacității de luptă, în conformitate cu ordinele și instrucțiunile proprii;
  • să dispună depunerea temporară a armelor, munițiilor și materialelor explozive aflate asupra populației și să procedeze la căutarea și ridicarea lor; la încetarea măsurii excepționale, acestea vor fi înapoiate celor în drept să le dețină; să dispună închiderea temporară a societăților care comercializează arme și muniții și să instituie paza acestora;
  • să limiteze sau să interzică circulația vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore și să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulație;
  • să efectueze percheziții oriunde și oricând este nevoie;
  • să efectueze razii;
  • să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfășurarea adunărilor publice, a manifestațiilor sau marșurilor;
  • să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgență persoanele a căror prezentă nu se justifică;
  • să dispună închiderea temporară a unor stații de distribuire a carburanților, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;
  • să suspende temporar apariția sau difuzarea unor emisiuni ale posturilor de radio ori de televiziune
  • să asigure paza militară a sediilor autorităților publice centrale și locale, a stațiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, de radio și de televiziune, precum și a unor agenți economici sau obiective de importanță națională; când situația impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie și apă potabilă, după caz;
  • să dispună raționalizarea alimentelor și a altor produse de strictă necesitate;
  • să emită ordonanțe militare;
  • să interzică circulația rutieră, feroviară, maritimă, fluvială și aeriană pe diferite rute;

Ce este starea de urgență. Măsuri care se pot dispune pe durata stării de urgență (Capitolul 6, OUG nr.1/ 1999)

  • organizarea și asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicațiilor, produselor, resurselor și infrastructurii pentru nevoile forțelor destinate apărării;
  • închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgență, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum și supravegherea frontierei pe toată lungimea sa.
  • rechiziționarea de bunuri, potrivit legii.

Sancțiuni (Capitolul 7, Articolul 27, OUG nr.1/1999)

  • nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 1.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice.

Pe durata stării de urgență sunt interzise limitarea dreptului la viață, cu excepția cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război; tortura și pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;condamnarea pentru infracțiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului național sau internațional;restrângerea accesului liber la justiție.

 

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *