Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat condițiile în care angajații pot primi bani pentru zilele de concediu neefectuate, chiar după 18 luni de la report. Decizia devine obligatorie pentru toate instanțele din România.
Decizia Înaltei Curți, publicată în Monitorul Oficial pe 11 august 2026, prevede că angajații pot primi compensații financiare pentru zilele de concediu neefectuate dacă angajatorul nu le-a oferit posibilitatea reală de a-și lua liberul. Această interpretare este acum obligatorie pentru toate instanțele din țară.
Cazul care a condus la această decizie a implicat un fost procuror care a cerut plata a 146 de zile de concediu neefectuate între 2008 și 2020, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Consiliul Superior al Magistraturii. Inițial, Tribunalul București a considerat că dreptul său era prescris, dar ÎCCJ a intervenit pentru a clarifica situația.
Conform Codului muncii, concediul anual neefectuat poate fi luat într-o perioadă de 18 luni, dar compensarea în bani este permisă doar la încetarea contractului de muncă. ÎCCJ a clarificat că termenul de prescripție de trei ani pentru solicitarea compensațiilor începe de la încetarea raportului de muncă.
Instanța a subliniat diferența între cazurile în care angajatorul nu a oferit posibilitatea reală de concediu și cele în care angajatul a refuzat să își ia zilele libere. Dacă angajatorul nu a oferit efectiv concediul, dreptul la compensație rămâne valabil după 18 luni. În schimb, dacă angajatul a refuzat nejustificat, dreptul nu mai persistă.
Înalta Curte a stabilit că termenul de prescripție de trei ani pentru compensațiile în bani începe la încetarea raportului de muncă. Pentru zilele de concediu care depășesc perioada de 18 luni, dreptul de a obține compensație rămâne dacă angajatorul nu a oferit efectiv dreptul de concediu.
Această decizie aduce clarificări importante și protejează drepturile angajaților, obligând angajatorii să demonstreze că au oferit posibilitatea reală de concediu.
